Ileusul biliar- 20 de ani de experiență interclinică

Abstract

Introducere: Ileusul biliar reprezintă o complicaţie rară a litiazei veziculare (0.3-0.5 %), a cărui incidenţă a rămas practic neschimbată în decursul timpului. Actual diagnosticul şi tratamentul acestei boli au suferit schimbări majore dar , cu toate acestea, mortalitatea a rămas crescută fapt explicabil prin patologia asociată şi prezentarea tardivă la medic.Material şi metodă. Studiul retrospectiv al cazurilor de ileus biliar internate în perioada mai 1991-mai 2011 în SCUB şi Centrul Naţional Stiinţifico-Practic al Medicinei de Urgenţă Chişinău.Au fost înregistrate un număr de 40 de cazuri (34-SCUB, 6 cazuri CNSPMUC). 3 cazuri au reprezentat sindrom Bouveret, 4 cazuri de obstrucţie colonică restul de 33 de cazuri au fost ileusuri biliare clasice. Incidenţa globală a ileusului biliar în studiul nostru a fost 0.15 % (din numărul total de cazuri de litiază biliară internate în perioada menţionată). Vârsta medie a fost 71,62 ani cu predominenţa sexului feminin (37 cazuri, 92,5 %). Diagnosticul preoperator a fost stabilit in 17,5 % din cazuri. Terapeutic, lotul a fost împărţit în 2 grupe de pacienţi : enterolitotomie (grup I, 28 pacienţi) şi enterolitotomie cu desfiinţarea traiectului fistulos (grup II , 12 pacienţi). Nu s-au constatat diferenţe statistice semnificative între cele 2 grupuri referitor la vârsta durata simtomatologiei şi scorul ASA. Timpul operator a fost semnificativ crescut la pacienţii din grupul II . S-a inregistrat un număr total de 14 complicaţii chirurgicale, 9 complicaţii (33,33 %) în grupul I, şi 5 complicaţii ( 41,66 %) în grupul II . Mortalitatea globală a fost de 25 %, 8 cazuri în grupul I (28,57 %) şi 2 cazuri în grupul II (16,66 %). CONCLUZII : Ileusul biliar , ramâne o provocare pentru chirurg. Dificultatea diagnosticului preoperator, starea generală alterată şi vârsta avansată a pacienţilor impun o decizie chirurgicală realistă şi adaptată situaţiei intraoperatorii. În situaţiile dificile enterolitotomia rămâne soluţia terapeutică optimă, în absenţa endoscopiei intervenţionale.

Background. Gallstone ileus represents a rare (0.3-0.5%), but serious complication of a common illness – the gallbladder lithiasis and the incidence of this fascinating disease has remained the same over the years. Actually, the diagnosis and management of gallstone ileus had suffered major changes, but despite these diagnostic and therapeutic possibilities, the mortality remains high and the common causes are associated comorbidities and late presentation to the physician.Materials and Methods.A retrospective and descriptive study of patients with diagnosis of gallstone ileus admitted to the Clinical Emergency Hospital Bucharest and National Scientific and Practical Center of Emergency Medicine Chisinau, between May 1991-May 2011. 40 consecutive patients with gallstone ileus (34 cases- ECHB; 6 cases- NSPCEMC) were included. Bouveret’s syndrome was diagnosticated in 3 cases, gallstone colonic obstruction in 4 cases and “classical” gallstone ileus in 33 cases. The overall incidence in our study was 0.15 % (from the total number of gallbladder lithiasis admitted in the mentioned period). Results.The mean age was 71,62 years with the female gender prevalence (92.5 %, 37 cases). In 17.5 % cases the diagnosis was made before the operation. Enterolithotomy was performed in 28 patients (group 1) and cholecystectomy and fistula closure (one-stage procedure) were added in 12 patients (group 2).We found no statistically significant differences between group 1 and group 2 on age, duration of symptoms and ASA score.Operating time was significantly longer for the one-stage procedure. The morbidity and mortality rate still have a high percentage. Complications occurred in 9 of 28 patients (33.33%) from group 1 and in 5 of 12 patients (41.66 %) from group 2. The overall mortality was 25 %, 8 cases in group 1 (28.57 %) and 2 cases (16.66 %) in group 2.ConclusionThe gallstone ileus remains a challenge for the general surgeon. The difficulty of preoperative diagnosis, general malaise and the advanced age of patients require a realistic and appropriate surgical decision adapted to the intraoperative situation. In difficult situations enterolithotomy remains the optimal solution in the absence of interventional endoscopy.