Duplicaţia şi falsa duplicaţie a axului biliar principal. Implicaţii diagnostice şi terapeutice

Abstract

Autorii prezintă doua cazuri de duplicaţie a căii biliare principale, prin convergenta foarte joasă a canalelor hepatice. Unul dintre cazuri a reprezentat o duplicatie reală, incontestabilă. Cel de-al doilea caz a fost interpretat iniţial ca o duplicaţie pe baza examenelor colangiografice intraoperatorii şi a colangiografiei endoscopice, interpretări care s-au dovedit eronate. Datele lămuritoare au fost oferite de reconstrucţiile colangio-RMN 3-D, în postoperator - falsă duplicaţie în cazul unui alt tip de anomalie. Se desprinde ideea informaţiei insuficiente oferite de explorările imagistice colangiografice, cât şi a colangioRMN standard, singura informaţie de certitudine fiind oferită de reconstrucţiile colangioRMN 3D. Apare astfel evidentă necesitatea solicitării de către chirurg a imagisticii reconstructive 3D ori de câte ori este evocată o anomalie în aria căilor biliare extrahepatice. În acest mod s-ar afla mai rapid situţia anatomică reală şi s-ar evita o serie de erori diagnostice sau chiar gesturi terapeutice neadecvate.

The authors present two cases of common bile duct duplications by way of very low convergence of hepatic ducts. One of these cases represented a real, unquestionable duplication. The latter has been initially interpreted as a duplication on the basis of cholangiographic intraoperative examinations and of endoscopic cholangiography, interpretations that proved to be erroneous. Clarifying data have been provided by cholangio- MRI reconstructions, after the operation- the false duplication as a part of another type of anomaly. In this way, the idea of insufficient information provided by cholangiographic imagistic explorations , but also by standard cholangio-NMR emmerges, the only information of certitude being offered by 3D cholangio- MRI reconstructions. Therefore the necessity for surgeon requesting 3D reconstructive imagistics to be performed each time an anomaly in the field of extrahepatic bile ducts is evidenced here. In this way, the real anatomic situation would be discovered faster and a series of diagnostic errors and inadequate therapeutical gestures would be avoided.