Miastenia gravis prezintă un triumf medical din jumatatea a doua a sec. XX, care însă a lăsat probleme şi întrebări pentru ştiinţa contemporană. Ultimele trei decenii au marcat lipsa scaderii mortalităţii în miastenia gravis, prevalenţa sporită fiind cauzată de supravieţuirea
crescută a pacienţilor. Indicaţiile tratamentului chirurgical rămîn controversate, dar rezultatele postoperatorii apreciază timectomia
ca metoda de elecţie în tratamentul formaţiunilor de volum ale timusului, în asocierea cu miastenia gravis sau sindrom miastenic. În
tratamentul complex un rol foarte important il are pregătirea preoperatorie şi conduita postoperatorie medicamentoasă a pacienţilor.
Myasthenia gravis represents one of the great medical triumphs of the last half century. However, problems and questions remain. The
mortality rate for Myasthenia gravis has not decreased over the last 30 years; reports suggesting that the documented increased prevalence
of Myasthenia gravis is due to better survival more likely reflect improved case ascertainment in the elderly. Thymectomy remains as the
optimal treatment of choice in patients with myasthenia gravis, however, the selection criteria for surgery remains controversial. Neoplastic
pathology of the thymus gland associated with myasthenia gravis or myasthenic syndrome causes a range of medical problems that need
application of complex therapy, a very important role being plaid by preoperative preparation and postoperative management of patients.
