Fibrilaţie ventriculară idiopatică - prezentare de caz

Abstract

Fibrilaţia ventriculară idiopatică (FV) reprezintă cea mai severă tulburare de ritm şi cauza cea mai frecventă a morţii subite prin cord. FV apare într-o varietate de situaţii dar cel mai adesea este asociată cu boala arterială coronariană. Alte cauze ale FV mai cuprind: electrocutarea, traumatismele toracice, intervenţiile chirurgicale pe cord, substanţele anestezice, chinidina, tulburările grave ale echilibrului acido-bazic şi electrolitic, etc. Există şi situaţii când FV apare pe un fond aparent sănătos. FV idiopatică apare în 1% din cazurile de moarte subită, la 14 % din pacienţi sub 40 de ani şi 3% din pacienţi dezvoltă fibrilaţie ventriculară în absenţa unui infarct miocardic. Scopul lucrării Prezentarea unui caz de FV idiopatică la o pacientă tânără pe cord sănătos. Prezentarea cazului: Bolnava S, 36 ani, a fost adusă pe 21.06.2009 la 15:40 în stare extrem de gravă de comă (pacienta a pierdut cunoştinţa fiind în troleibuz lângă spital) în secţia internare a SCM “Sf. Treime”. Imediat s-au început măsurile de resuscitare cardio-respiratorie, pacienta fiind transferată în secţia reanimare. Pacienta se află în stare de moarte clinică: cianoza feţei, comă grad IV (3 puncte după Glasgow), midriază (pupilele 5 mm), lipsa pulsului şi a bătăilor cardiace, T/A nu se detectează, pe ECGfibrilaţie ventriculară. Este efectuată cardioversia cu 360 J , intubarea cu sondă nr. 7.5, şi transferul la respiraţie mecanică dirijată cu aparatul Briz. La 16:41 pe ECG linie izoelectrică; s-a administrat intracardiac adrenalină 0.18 %- 1.0 ml, atropină 0.1 %- 1.0 ml. Pe ECG – FV. Este efectuată cardioversia repetată, după care pe ECG apare FA cu frecvenţa 180-220/min. La 16:45 T/A 110/80 mmHg, pe ECG fibrilaţie atrială; intravenos este instalată perfuzia cu dopamină, cordaronă, este început tratamentul edemului cerebral posthipoxic: albumină, diuretice, glucocorticoizi, manitol, natriu oxibutirat, corijarea dereglărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Din datele paraclinice: ALAT 165 U/l, ASAT 170 U/l, K+ 3,6 mmol/l, Ca+2 1.8 mmol/l, CK-MB 52 %, LDG 862 %, leucocitele 11.3×109 . Radiografia cutiei toracice: desenul pulmonar deformat, sinusurile libere, EchoCG şi Doppler EchoCS: funcţia de pompă şi contractilitatea muşchiului VS sunt bune, FE=63%, Vmax-N, INSUF. VMgr. I-II, VTr. gr. I. Examinată de neurolog la 17:10. Encefalopatie hipoxică-dismetabolică, edem cerebral, coma grad I (8 puncte după Glasgow); consultaţia cardiologului: Cardiopatie idiopatică, fibrilaţie ventriculară, de la 21.06.2009, IC IV Killip. Peste 22 ore, la pacientă s-a restabilit respiraţia spontană, în cunoştinţă răspunde la unele intrebări, îndeplineşte unele instrucţii. Peste 6 zile pacienta în cunoştinţă, hemodinamic stabilă electrocardiografic cu ritm sinusal, a fost transferată în secţie specializată pentru tratament şi reabilitare. Concluzie FV idiopatică presupune intervenţie rapidă printr-un algoritm de resuscitare cardiorespiratorie avansată. Defibrilarea electrică externă rămâne cea mai eficientă metodă pentru stoparea FV. Defibrilarea precoce (în primele 4-6 min după instalarea FV) duce la un prognostic bun. O mare importanţă o are tratamentul complicaţiilor ischemice cerebrale, miocardice şi din partea altor organe.