Utilizarea Ravitenului (derivat izotioureic) în stările hipotensive la pacienţii cardiochirurgicali

Abstract

Hipotensiunea arterială se constată ca o situaţie critică în stările de urgenţă. În timpul intervenţiilor chirurgicale pe cord deschis, ea poate fi datorată unui spectru larg de măsuri anesteziologice şi/sau chirurgicale. Hipotensiunea arterială este foarte des întâlnită la bolnavii operaţi în condiţii de circulaţie extracorporală (CEC). Ea poate apărea din cauza insuficienţei cardiace, hemoragiei, poliuriei cu hipovolemie, acţiunii vasoplegice a medicamentului, dar mai frecvent apare din cauza vasodilataţiei, care este rezultatul hipotermiei necesare în timpul (CEC). În asemenea cazuri este indicată folosirea preparatelor cu acţiune vasopresorie. Scopul studiului a fost aprecierea siguranţei şi eficienţei Ravitenului, administrat suplimentar pentru controlul hemodinamicii în comparaţie cu medicamente vasoactive tradiţionale (dopamina, norepinefrina, fenilefrina), cât şi optimizarea corecţiei dereglărilor hemodinamice şi metabolice prin contracararea hipotensiunilor arteriale severe intra şi postoperatorii la bolnavii adulţi operaţi pe cord deschis în condiţii de CEC şi hipotermie. Material şi metode: În studiu au fost incluşi 36 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 20-64 ani, cărora li s-a efectuat intervenţii chirurgicale pe cord deschis. Ravitenul s-a administrat în timpul CEC-ului şi primele ore postoperatoriu. Indicaţia a fost hipotensiunea arterială asociată cu scăderea PVC. Preparatul s-a administrat i/v bolus în doza de 0,5 – 0,6 mg/kg urmată de infuzie cu viteze de la 30 până la 80 mcg/kg/min, în dependenţă de statusul hemodinamic. Au fost monitorizate semnele vitale, indicii hemodinamici, parametrii respiraţiei, bilanţul hidric, gazele sângelui arterial şi venos. Rezultate: La injectarea medicamentului s-a atestat o creştere a TA cu stabilizarea indicilor hemodinamici la sfârşitul primului minut de administrare a preparatului i/v bolus 0,5 mg/kg apoi infuzie cu viteza de 10 mkg/kg/min. La necesitate preparatul a fost administrat repetat în bolus 0,6-0,8 mg/kg şi infuzie până la 50 mkg/kg/min. A fost constatată o scăderea nesemnificativă a FCC, în cazuri unice - bradicardie. Nu s-a înregistrat dereglarea echilibrului acido-bazic, nu a provocat dereglarea gazelor sângelui, nu a modificat semnificativ perfuzia regională şi tisulară. Preparatul e efectiv pentru corecţia hemodinamicii în timpul (CEC), când cordul este emis din circulaţie şi nivelul TA depinde în mare măsură de tonusul vascular. Concluzii: Ravitenul este efectiv, are o acţiune rapidă şi uşor manevrată, o rată minimă de complicaţii şi efecte adverse. Aplicarea Ravitenului e justificată la bolnavii operaţi pe cord deschis pentru obţinerea şi menţinerea nivelului optimal al TA, stabilizarea tonusului vascular, optimizarea terapiei de infuzie. El nu are efecte negative asupra funcţiei contractile a miocardului, ritmului cardiac şi perfuziei tisulare, ce îl distinge pozitiv de alţi vasoconstrictori.