Abstract:
Actualitatea lucrării
Evenimentele cardiovasculare se consideră ca principală cauză de mortalitate în perioada perioperatorie. Existenţa unei boli
cardiace poate modifica indicaţia chirurgicală, anestezia, conduita chirurgicală, prognosticul, costul îngrijirii medicale. Beneficiul
pacientului constă în diminuarea riscului, dacă intervenţia chirurgicală se efectuează ”la rece”, în condiţiile unei hemodinamici care
se poate adapta la efort. Perioada perioperatorie reprezintă o fază crucială nu numai pentru pacient dar şi pentru chirurg, anestezist
care pot coordona armonios în garantarea reabilitării funcţionale a pacientului. Iată de ce e necesară o aplicare interdisciplinară
în perioada perioperatorie prin prizma competenţei clinice şi monitoringului instrumental. Infarctul miocardic postoperator, de
exemplu, care de obicei e vualat, diagnosticul fiind ambiţios şi poate fi definitivat doar pe aprecierea marcherilor biochimici CKMB sau troponinele cardiace (G sau T). Şi nu este surprins faptul că ischemia perioperatorie influenţează prognosticul pacientului
operat şi în termeni de lungă durată.
Scopul lucrării
Studierea schimbărilor hemodinamice intranestezice şi influenţa lor în dezvoltarea complicaţiilor cardiovasculare la etapa
postoperatorie.
Material şi metode
Studiul s-a efectuat în secţia reanimare IMSP SCM „Sf. Treime” în perioada anilor 2005-2008. În cercetare au fost incluşi
761 de pacienţi supuşi intervenţiilor chirurgicale non-cardiace sub anestezie generală cu vîrsta medie ± 62,8 ani. În baza datelor
fişelor de anestezie s-au analizat ritmul cardiac (FC), presiunea arterială medie (PAM) şi presiunea arterială sistolică (PAS). Pentru
fiecare etapă de 5 minute în timpul intervenţiei chirurgicale FC, PAM, PAS au fost clasificate ca joase, normale, mărite. Rezultatul
chirurgical negativ (RCN) a fost definit aflarea pacientului mai mult de 10 zile la spital cu condiţie de morbiditate sau letalitate în
timpul aflării în staţionar. S-a efectuat analiza statistică prin testele Mantel-Haeuszed şi regresia multilogistică.
Rezultate
Nu s-a determinat o careva asociere significantă între RCN şi operaţie de scurtă durată. La 388 pacienţi cu durata intervenţiei
chirurgicale mai mari decât 220 minute RCN s-a inclus în 15,6% (40 de pacienţi). Conform scorului POSSUM şi timpului
intervenţiei chirurgicale mai mult de 220 minute FC înaltă (OR 2,704, p=101) şi PAM cu PAS crescut s-a înregistrat la 32 pacienţi (80
%), FC înaltă cu PAM şi PAS considerabil scăzut s-a depistat la 8 pacienţi(20 %) şi toate au fost asociate cu RCN în operaţiile de
lungă durată exprimate prin dezvoltare de aritmii cardiace şi insuficienţă cardiacă(82,6%), infarct miocardic(6%), tromboembolii
pulmonare(5,4%) şi deces în perioada perioperatorie şi postoperatorie de lungă durată.
Concluzie
Aşa dar, tachicardia intraoperatorie, hipertensiunea, hipotensiunea sunt asociate independent cu evenimentele cardiace după
intervenţia chirurgicală majoră non-cardiacă de lungă durată, determinând un risc mai mare, lămurit de anumite condiţii medicale
sau cu alte cuvinte alterările hemodinamice intraoperatorii pot determina evenimentele cardiace postoperatorii inclusiv infarctul
miocardic acut şi decesul.
Description:
Catedra anesteziologie şi reanimatologie a FPM USMF “N.Testemiţanu”,
Chişinău Republica Moldova, Congresul II Internaţional al Societăţii Anesteziologie Reanimatologie din Republica Moldova 27-30 august 2009