Divertuculi esofagieni: abordarea chirurgicală clasică vs miniinvazivă

Abstract

Introducere: Diverticulii esofagieni – patologie cu o incidență relativ rară atît in cadrul patologiei tubului digestiv,în general, dar și a esofagului,în particular. Acuzele mai frecvente sunt disfagia, eructațiile, sialorea (triada Leger) și manifestările pulmonare ale aspirației. Material și metode: Autorii analizează experiența Secției Chirurgie Toracică IMSP SCR ”Timofei Moșneaga” în tratamentul a 78 (anii 2000-2017) pacienți cu diverticuli esofagieni de diversă localizare. Examenul radiologic cu contrast și cel endoscopic sunt prioritare la stabilirea diagnosticului iar manometria esofagiană relevă tulburările de motilitate. Rezultate: Sunt prezentate aspectele principale ale tehnicii chirurgicale, complicațiile (17,88%) și mortalitatea (3,19%). Experiența diverticulectomiei videotoracoscopice cuprinde 11 cazuri cu evoluție postoperatorie necomplicată. Concluzii: O abordare minim invazivă trebue efectuată atunci când este posibil și necesita a fi adaptată la ficare pacient individual.

Introduction: Esophageal diverticulum - disease with a relatively rare incidence in the pathology of the digestive tract, in general, but also in the esophagus, in particular. The most frequent symptoms are dysphagia, eructations, sialorrhoea (Leger triad) and pulmonary manifestations of aspiration. Material and methods: The authors analyze the experience of the Department of Thoracic Surgery, Republican Clinical Hospital ”Timofei Mosneaga”, in the treatment of 78 patients with esophageal diverticulum of diferent lacalization in the period 2000-2017 years. Radiological examination with contrast and endoscopy are the main methods in diagnosis of this pathology, but esophageal manometry reveals motility disorders. Results: The main aspects of surgical technique, complications (17.88%) and mortality (3.19%) are presented. The experience of videotoracoscopic diverticulectomy includes 11 cases with uncomplicated postoperative development. Conclusions: A minimally-invasive approach should be carried when possible and need to be adapted to patient individually.