Introducere: Stenoza cicatriceală a traheei - afecțiune cu potențial invalidizant înalt, uneori letal. Actualmente se constată o creștere
a cazurilor ce necesită intubație prelungită – în consecință, crește frecvența stenozei traheale postintubație (după diferiți autori pînă la
20%), precum și stenozele post-traheostomice. Prezentăm algoritmul de diagnostic și managementul chirurgical al stenozelor traheale
post-traheostomice și postintubație.
Material și metode: În cadrul Secției Chirurgie Toracică IMSP SCR ,,Timofei Moșneaga” în perioada 1970-2017 s-au aflat la tratament
78 pacienți cu vârsta între 17 și 72 ani. Stenoză post-traheostomică prezentau 51 pacienți și 27 pacienți cu stenoză postintubație.
Rezultate: Majoritatea pacienților (51) au fost operați prin cervicotomie, 8 pacienți au fost operați prin cervicotomie + sternotomie, iar
6 pacienți au fost operați prin toracotomie posterioară dreapta. La trei pacienți, cu stenoză laringo-traheală, a fost efectuată rezecția
porțiunii anterioare a cartilajului cricoid și anastamoză circulară aplicînd un tub – T (Montgomery). La 7 pacienți sa efectuat stentare
cu stent liniar, 6 – lazer-rezecție endobronșică. Lungimea segmentului rezecat (inele rezecate) a fost mai mare în lotul A comparativ
cu lotul B. La 3 pacienți postoperator a survenit restenoză ce a necesitat lazer- rezecție la 4-6 luni distanță. Alții 2 pacienți au avut
dehiscență ce a necesitat aplicarea traheostomiei terminale postoperatorii. S-au înregistrat 7 decese – complicații fatale fiind: în 4
cazuri hemoragia, în 2 cazuri dehiscența și mediastinita, un caz -insuficiența poliorganică. La 12 luni postoperator rezultat satisfăcător
a fost înregistrat la 64 bolnavi (82%).
Concluzii: Pacienții cu patologie stenozantă a traheiei necesită o pregătire preoperatorie riguroasă. Stenozele posttraheostomie
prelungesc durata intervenției și măresc numărul de inele traheale rezecate. Rezecția – anastamoză circulară primară are rezultat
satisfăcător în majoritatea cazurilor. Lazer-rezecția și stentarea endo-traheala au un rezultat satisfăcător în 92%cazuri.
Introduction: Scarring stenosis of the trachea is a disabling, sometimes fatal pathology. Currently, there is an increase in cases
requiring prolonged intubation - consequently, the incidence of postintubation tracheal stenosis (by various authors up to 20%), as
well as post-tracheostomy stenoses, is increased. We present our experience in surgical management of post-tracheostomy and
postintubation stenoses of trachea.
Material and methods: In the period of 1970-2017 in the Republican Clinical Hospital „Timofei Mosneaga”, the Department of thoracic
surgery, 78 patients (aged 17 to 72) were treated. Post-tracheostomy stenosis – 51 patients and 27 patients with postintubation
stenosis.
Results: Most patients (51) were operated by cervicotomy, 8 patients underwent cervicotomy + sternotomy, and 6 patients were
operated by right posterior thoracotomy. Three patients with laryngo-tracheal stenosis underwent resection of the anterior segment
of cricoid cartilage and circular anastomosis was performed by applying a T-tube (Montgomery). In seven patients was performed
stentation with a linear stent, 6 - endobronchial laser-resection. The length of the resected segment (resected rings) was higher in lot
A compared to lot B. In postoperative period three patients presented restenosis requiring laser-resection at 4-6 months away. Two
other patients had dehiscence and required postoperative terminal tracheostomy. There were 7 deaths - fatal complications being: in 4
cases hemorrhage, in 2 cases dehiscence and mediastinitis, one case - polyorganic failure. At 12 months postoperatively satisfactory
result was recorded in 64 patients (82%).
Conclusions: Patients with tracheal stenosis require rigorous preoperative training. Posttraheostomy stenoses prolong the duration
of the intervention and increase the number of the resected tracheal rings. Resection - primary circular anastomosis has a satisfactory
result in most cases. Laser-resection and endotracheal stentation have a satisfactory outcome in 92% of cases.
