Rezumat
Introducere. Răspândirea rapidă şi necontrolabilă globală
a infecţiei cu virusul SARS-CoV-2, precum şi numărul imens
de decese provocate de maladia COVID-19, a impus căutarea
grabnică a unor remedii medicamentoase eficiente din diverse
clase şi cu mecanisme variate de acţiune. Numărul de publicaţii, în majoritate elaborate în grabă şi bazate pe un număr
restrâns de cazuri înrolate, cu o metodologie de cercetare precară, a cunoscut o creştere exponenţială. De fapt, tratamentele
actuale (remediile antivirale, antiinflamatorii, anticitokinice
etc.) au fost recomandate fie empiric, fie în baza rezultatelor
obţinute in vivo, fie după publicarea primelor articole, care au
raportat rezultate pozitive. Odată cu acumularea materialului
factologic, publicaţiile mai recente, care abordează tratamentele existente, prescrise pacienţilor cu COVID-19, demonstrează că acestea nu au influenţat în sens pozitiv, practic, niciun
parametru clinic relevant. O revistă critică a literaturii devine, astfel, indispensabilă, pentru reevaluarea recomandărilor
clinice şi, eventual, schimbarea practicii clinice, referitoare la
conduita pacientului infectat cu virusul SARS-CoV-2 sau care
face maladia COVID-19 în sensul întregului ei spectru de simptome şi gravitate.
Material şi metode. Studiu de tip revistă narativă de literatură. Căutare bibliografică în baza de date PubMed, aplicând cuvintele cheie: „SARS-CoV-2”, „COVID-19”, „antiviral
therapy”, „cytokinic storm”, „antiinflammatory drugs”, „hydroxychloroquine”, „corticoids”, „critical care”, „outcomes”, „Marik
protocol”, care au fost combinate între ele. Au fost selectate
publicaţiile de limbă engleză, in extenso, publicate în reviste
recunoscute în perioada martie-mai 2020. Prioritate în analiză s-a dat articolelor de sinteză critică de literatură, studiilor
randomizate, celor cu eşantioane mari de pacienţi. Bibliografia finală a inclus 47 de referinţe.
Rezultate. În lupta cu COVID-19, au fost testate zeci de remedii medicamentoase, în majoritate covârşitoare – cu titlu experimental, care s-au focalizat pe următoarele mecanisme: multiplicarea virală, furtuna citokinică, cascada tromboinflamatorie,
stresul oxidativ, semnalizarea celulară, leziunea secundară de organ. Comparativ cu primele publicaţii, cele mai recente demonstrează o lipsă de eficienţă clinică a medicamentelor testate. Numeroase alte substanţe se află în fază de testare experimentală.
Concluzii. Deocamdată, niciunul dintre medicamentele
existente pe piaţă, indiferent din clasa din care fac parte sau
de mecanismul lor de acţiune, nu are o eficienţă reală contra virusului SARS-CoV-2 sau a maladiei COVID-19. Tratamentele suportive (oxigenoterapia, modalităţile de suport respirator şi de
ventilare pulmonară artificială, poziţionarea pe burtă), rămân
a fi remediul indispensabil de tratament. Investiţia în cercetare
şi în elaborarea noilor medicamente devine provocarea cea mai
mare a viitorului imediat.
Abstract
Introduction. The rapid and uncontrollable global spread
of SARS-CoV-2 virus infection, as well as the huge number
of deaths caused by COVID-19 disease, has necessitated the
rapid search for effective drug remedies in various classes and
with various mechanisms of action. The number of publications, mostly hastily written and based on a small number of
enrolled cases, with a poor research methodology, has grown
exponentially. In fact, current treatments (antiviral, anti-inflammatory, anti-cytokine etc.) have been recommended either empirically, or based on in vivo results, or after the publication of the first articles, which reported positive results.
With the accumulation of factual material, more recent publications, addressing existing treatments, prescribed to patients
with COVID-19, demonstrates that they have not positively
influenced any clinically relevant parameter. A critical review
of the literature thus becomes indispensable for re-evaluating clinical recommendations and possibly changing clinical
practice regarding the behaviour of a patient infected with the
SARS-CoV-2 virus or who has COVID-19 disease in the sense of
its full range of symptoms and gravity.
Material and methods. Narrative literature review type of
study. Bibliographic search of the PubMed database, applying
the keywords: „SARS-CoV-2”, „COVID-19”, „antiviral therapy”, „cytokinic storm”, „antiinflammatory drugs”, „hydroxychloroquine”,
„corticoids”, „critical care”,“outcomes”,“Marik protocol”, which
were combined with each other. It was selected english-language publications, in extenso, published in recognized journals between March and May 2020. Priority in the analysis was
given to articles of critical shynthesis of literature, randomized
studies, those with large samples of patients. The final bibliography included 47 references.
Results. In the fight against COVID-19, were tested dozens
of drug remedies, mostly overwhelming – with an experimental
basis, which focused on the following mechanisms: viral multiplication, cytokine storm, thromboinflammatory cascade, oxidative stress, cell signaling, secondary lesion body. Compared
to the first publications, the most recent ones demonstrates
a lack of clinical efficacy of the tested drugs. Many other substances are in the experimental testing phase.
Conclusions. For the moment, none of the existing drugs
on the world market, regardless of the class it belong to, or
their mechanism of action, there is no real efficacy against the
SARS-CoV-2 virus or a COVID-19 disease. Supportive treatments (oxygen therapy, different modalities of respiratory
support and artificial pulmonary ventilation, prone position),
remains to be an indispensable treatment remedy. Investigation into research and the development of new drugs becomes
the biggest challenge of the immediate future.
