Abstract:
Particularităţile demografice ale societăţii actuale se
caracterizează prin creșterea duratei medii de viaţă și a grupelor
de bătrân-matur și bătrân-bătrân în structura generală
a populaţiei. Acest fapt favorizează sporirea interesului faţă de
gerontologie.
Pneumoniile extraspitalicești aparţin celui mai răspândit
grup de maladii. Conform datelor unui șir de cercetări, morbiditatea
pneumoniei extraspitalicești oscilează de la 11,6% până
la 44,0%. Cu toate acestea, la pacienţii din grupele bătrân-matur
și bătrân-bătrân diagnosticul de pneumonie extraspitalicească
se întâlnește de 2 ori mai des, frecvenţa spitalizării fiind de 10
ori mai înaltă decât la persoanele tinere. Letalitatea la pacienţii
peste 60 ani atinge 14-20% și ocupă locul 4 printre toate cauzele
decesului în grupul de vârstă respectivă. Astfel, pneumoniile
extraspitalicești rămân nu doar o problemă pe larg răspândită,
ci și o patologie potenţial periculoasă pentru viaţă.
Scopul studiului
De a studia particularităţile evoluţiei pneumoniei extraspitalicești la pacienţii vârstnici cu BPCO.
Material şi metode
Au fost examinaţi 31 pacienţi (15 femei și 16 bărbaţi) cu
vârsta între 63 și 70 ani cu pneumonia documentată și BPCO în
anamneză. Diagnosticul a fost estimat în baza recomandărilor
naţionale pentru diagnostic, tratament și profilaxia pneumoniilor extraspitalicești la pacienţii vârstnici (2008). Criteriile
de excludere au fost: diabetul zaharat, patologiile autoimune,
formaţiuni maligne. La examenul clinic și culegerea anamnesticului s-au apreciat tusea și cantitatea de spută, durerea
în cutia toracică și gradul de manifestare a dispneei conform
scorului în puncte Medical Research Council Dyspnea Scale.
Conform protocolului de cercetare simptoamele clinice se înregistrau la internarea pacientului în staţionar și la externarea
acestuia. Tuturor pacienţilor, concomitent cu metodele clinice
de examinare, li s-au efectuat aprecierea proteinei C-reactive
în serul sanguin prin metoda de latex-aglutinare, examinările
bacterioscopice și bacteriologice ale sputei cu aprecierea sensibilităţii microflorei la preparatele antiseptice și radiografia
organelor cutiei toracice.
Prelucrarea statistică a datelor obţinute s-a efectuat utilizând programul „Statistica 6,0”, nivelul de p<0,05 fiind apreciat
ca limită de veridicitate statistică.
Rezultatele studiului
La evaluarea simptoamelor clinice în ziua internării în
staţionar s-a stabilit, că 17 (54,8%) pacienţi acuzau tusea cu
expectoraţie muco-purulentă, la 12 (38,7%) pacienţi tusea era
puţin productivă și doar la 2 (6,5%) pacienţi tusea a fost puternică. Dispneea de gravitate medie s-a atestat la 20 (64,5%)
pacienţi, gravă – la 10 (32,3%) pacienţi, mult mai rar cea de
gravitate ușoara – în 3,2% cazuri. Durerea în cutia toracică avea
un caracter de arsură sau difuză și a fost prezentă la 9 (29,0%)
pacienţi. Creșterea temperaturii corpului s-a înregistrat la 7
(22,6%) pacienţi. La percuţie nu întotdeauna era posibil de a
aprecia sunetul percutor mat în proiecţia regiunilor pulmonare
afectate, el fiind prezent doar în 4 (19,6%) cazuri. La auscultaţia
pulmonilor la mai puţin de jumătate de pacienţi 41,9% s-a atestat prezenţa semnelor auscultative tipice unei pneumonii, ceea
ce a creat dificultăţi în diagnosticul auscultativ al pneumoniei.
Crepitaţiile au fost prezente doar la 9 (29,0%) pacienţi. Dezvoltarea unei reacţii inflamatorii a fost demonstrat prin creșterea
numărului de leucocite în sânge în mai puţin de jumătate de
cazuri – la 10 (32,3%) pacienţi. Devierea spre stânga a formulei
leucocitare s-a înregistrat la 12 (38,7%) pacienţi, în 9,7% cazuri
s-a atestat limfocitopenia, ceea ce demonstrează prezenţa unei
imunodeficienţe secundare. Cele mai constante semne au fost:
creșterea VSH, care la internare a fost majorat în 45,2% cazuri
și proteina C-reactivă pozitivă în 61,3% cazuri. La examinarea
sputei, la mai mult de jumătate de pacienţi (în 61,3% cazuri)
a fost identificat H. influenzae. Titrul diagnostic s-a apreciat
la valoarea mai mare de 105
KOE/ml. S. pneumoniae a fost
înregistrat în 7 (22,5%) cazuri, M. catarralis – în 6 (19,4%)
cazuri, S. aureus – în 6,5% cazuri. Conform datelor examinării radiografice la 20 (64,5%) pacienţi s-a atestat afectarea
polisegmentară a pulmonilor, la 9 (29,0%) pacienţi – afectarea
a 2 segmente pulmonare, la 2 (6,5%) pacienţi – afectarea unui
segment pulmonar. Concomitent s-au atestat semnele insuficienţei cardiace pe fundal de asociere cu cardiopatia ischemică
sau cardiomiopatie dismetabolică.
Durata spitalizării a variat de la 8 până la 21 zile. Majoritatea pacienţilor au avut necesitatea de a fi spitalizaţi timp de
10-14 zile, ceea ce corespundea cu gravitatea evoluţiei maladiei.
Spitalizarea mai durabilă (mai mult de 14 zile) s-a atestat în 11
cazuri, fiind determinată de evoluţia gravă a maladiei.
Concluziile: Pneumonia extraspitalicească la pacienţii cu
BPCO se caracterizează prin tabloul clinic șters, înregistrarea
rară a leucocitozei în analiza generală a sângelui, afectarea polisegmentară a pulmonilor, dezvoltării frecvente a pneumoniei
cu formă trenantă.