Introducere. Apendicita acută este o patologie des întâlnită la copii între 6- 10 ani. Sugari și copiii mici au
o rată crescută de perforație a apendicelui modificat (50-90%). Varietatea formelor clinice ale apendicitei a
cuprins toate vârstele copilului, creând o paletă semiotică vastă. Apendicita acută prin evoluția sa a inflamației
permite o explorare paraclinică în permanentă actualizare. Evaluarea markerilor inflamatori în apendicita
acută permite de ai cuantifica cu formele clinice evolutive, de a prognoza complicațiile și exodul bolii. Lucrarea
de față monitorizează valorile markerilor de inflamație, de tipul Interleukinei 10, la etape clinico-evolutive al
apendicitei acute la copil.
Material și metode. În studiu au fost incluși 80 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani cu diferite forme și
stadii clinico-evolutive ale apendicitei acute. A fost studiată dinamica concentrației Interleukinei 10 în 7 etape
clinico-evolutive: la internarea pacientului, intraoperator, în prima zi postoperator și respectiv în 3,5,8 zi și la
externare și la pacienții la care s-au asociat complicații s-a evaluat concentrația interleukinei10 și la 10 zi.
Rezultatele. Studiul denotă reducerea concentrației interleukinei 10 în loturile pacienților care au prezentat
forma clinico-evolutivă a apendicitei acute flegmonoase, atât la internare cât și prima zi postoperator, urmată
de creșterea lentă la etapele de cercetare atingând valorile normale la a 10 zi postoperator. În peritonita
apendiculară acută în cele 3 faze clinico-evolutive ale ei s-a înregistrat o reducere a valorilor IL-10 cu 28% (p
0,05) la internare, I zi postoperator și o creștere la externare. La unii pacienți cu apendicită acută flegmonoasă și
peritonită, faza reactivă s-au înregistrat valorile Il-10 mai jos de limitele normei cu - 30% și la internare cu -20%
ce poate fi explicat prin reactivitatea scăzută a organismului copilului la răspunsul inflamator sistemic.
Concluzii. Conchidem, la importanța evaluării IL-10 în apendicita acută la copil și rolul ei în certificarea
concordanței cu formele histologice, clinice și evolutive.
Acute appendicitis is the most frequently encountered pathology in children between 6- 10 years. Infants and
young children have an increased rate of perforation of the changed appendix (50-90%). The variety of clinical appendicitis covered all ages in children, creating a vast semiotics palette.
Acute appendicitis in its developments of inflammation allows an paraclinical constantly updated exploration.
Evaluation of inflammatory markers in acute appendicitis allows to quantify evolutionary clinical forms, to
forecast complications.This paper monitors the markers of inflammation, such as Interleukin 10, in clinical
stage course of acute appendicitis in children.
Material and Methods. The study included 80 patients aged 0-18 years with various forms and stages of clinical
course of acute appendicitis. It studied the dynamics of Interleukin 10 in 7 stages of concentration in the clinical
course: the admission of the patient, intraoperative, postoperative first day ,in the 3,5,8 days and at discharge.
Patients who have associated complications were measures the concentration of interleukin10 in 10th day also.
Results. The study shows low concentration of interleukin 10 in lots of patients who showed clinical and
evolutionary forms of phlegmonous acute appendicitis, both at admission and the first postoperative day,
followed by slow growth to the research reaching normal values at the 10th postoperative day.The cecal acute
peritonitis in 3 phases of its clinical course was recorded a decrease in IL-10 by 28% (p≥0,05) at admission,
I postoperative day and increased by discharge. In some patients with acute phlegmonous appendicitis and
peritonitis, there were reactive phase Il-10 values below the normal limits of - 30% and -20% on admission that
could be explained by the low reactivity of the child's body systemic inflammatory response .
Conclusions. We conclude, the importance of evaluating IL-10 in acute appendicitis in children and its role in
certifying the compliance with histological, clinical and evolutionary forms.
