Modificările morfologice ale organelor interne în sistarea temporară a fluxului sangvin arterio-portal

Abstract

Introducere. Factorul determinant în tratamentul traumatismelor hepatice severe este rapiditatea cu care este controlată hemoragia activă, obiectivul primar fiind hemostaza completă cu scopul supravieţuirii pacientului. Scop. Studierea rolului „manevrei Pringle” în traumatismele ficatului la bolnavii hemodinamic instabili. Material și metode. Pentru cercetarea efectului ischemic asupra ţesuturilor organelor interne 15 animale au fost divizate în 3 loturi. Sistarea fluxului sangvin arterio-portal prin compresiunea ligamentului hepatoduodenal pe turnichet sau cu pensă a fost efectuată în diferit regim: intermitent pe interval de o oră (I – 15min. ischemie şi 10min. reperfuzie; II – ischemie permanentă pe 30min.; III – ischemie permanentă pe 45min.). Tuturor animalelor indiferent de regimul ischemiei peste 10min. de reperfuzie s-au prelevat piese ale organelor interne pentru studiu morfopatologic. Rezultate. Modificările din organele interne sunt dependente de regimul de sistare a fluxului arterio-portal. În ischemia permanentă de 45 min modificările distrofice granulare, şi vacuolare persistă până la apoptoză şi necrobioză, iar în ischemia permanentă cu durata de 30 min tulburările microcirculatorii sunt mai puţin accentuate, staza venoasă este mai puţin pronunţată. În plus, modificările macroscopice distale de sistare a fluxului arterio-portal, manifestate prin stază marcată în cazul regimului de ischemie de 45 min mărturisesc despre potenţialele complicaţii ale manevrei Pringle, inclusiv şi rupturi spontane de organ. Concluzii. Fiind urmat de modificări morfologice mai puţin marcate în organele interne în regim intermitent, intervalul de timp optimal de sistare temporară a ficatului din circuitul sangvin prin pensarea ligamentului hepatoduodenal este сel de o oră cu regim intermitent: ischemie - 15min, urmată de reperfuzie - 10min.

Introduction. The determinant factor in severe liver injuries treatment is the speed of active bleeding control and the primary objective is complete hemostasis in order to save patient`s life. Aim. To study the role of „Pringle maneuver” in liver trauma in hemodinamically unstable patients.Material and methods. In order to assess the ischemic effect in visceral tissues 15 animals were divided in 3 groups. Interruption of arterio-portal blood flow by the means of hepatoduodenal ligament tourniquet clamping was performed in different regimens: intermittent (1 hour) – 15 min ischemia and 10 min reperfusion (I group); permanent ischemia (30 min) (II group); permanent ischemia (45 min) (III group). Specimens of visceral organs were collected for morphology from all animals after 10 min of reperfusion. Results. Visceral modifications depend on the regimen of arterio-portal blood flow interruption. In case of 45 min permanent ischemia the granular and vacuolar dystrophic changes persist until apoptosis and necrobiosis, while in 30 min permanent ischemia microcirculatory changes are less evident and venous stasis is less intense. Moreover, macroscopic changes distal to blood flow clamping manifested by intense stasis in case of 45 min permanent ischemia speak in favor of potential complications of Pringle maneuver, including spontaneous organ rupture. Conclusion. The optimal regimen of interruption of arterio-portal blood flow is the intermittent (1 hour) – 15 min ischemia and 10 min reperfusion one, because it leads to less evident morphological changes of the visceral organs.