Repercusiuni patofiziologice în sindromul de ischemie-reperfuzie în cazul sistării temporare a fluxului sangvin arterio-portal

Abstract

Introducere. Prezintă interes deosebit studierea consecinţelor sistării temporare a fluxului sangvin arterioportal cu scop de hemostază provizorie în condiţii de ischemie deja existentă în cazul traumatismelor hepatice. Scop. Evaluarea rolului metaboliţilor de peroxidare a lipidelor, proceselor glicolitice, stării sistemului antioxidant de protecţie, precum şi a nivelului intoxicaţiei endogene în stările hipoxice ale ficatului obţinute la diferite regimuri de sistare temporară a fluxului sangvin arterio-portal. Material și metode. Aprecierea acestor parametri s-a efectuat pe 15 şobolani masculi Wistar în diferite regimuri de sistare temporară a fluxului sangvin prin ficat: regim intermitent (o oră) – 15 min ischemie şi 10 min reperfuzie (lotul I); ischemie permanentă (30 min) (lotul II); ischemie permanentă (45 min) (lotul III), lotul martor fiind constituit din animale, care nu au fost supuse ”manevrei Pringle”. S-au evaluat după ischemie şi reperfuzie: nivelul hidroperioxizilor lipidici, a moleculelor medii şi a substanţei necrotice, activităţii antioxidante totale, dialdehidei malonice; histidinei, carnozinei şi derivatelor acestora; lactatului. Rezultate. În cazul hipoxiei indiferent de regimul de pensare a ligamentului hepatoduodenal survin modificări patofiziologice şi patobiochimice, cele mai pronunţate înregistrându-se în loturile II şi III. Concluzii. Regimul optimal de excludere a ficatului din circuitul sangvin prin compresiunea ligamentului hepatoduodenal este sistarea temporară a fluxului sangvin arterio-portal în regim intermitent (15min. ischemie – 10min. reperfuzie) cu durată de o oră. Prezența modificărilor patofiziologice şi patobiochimice în cadrul manevrei Pringle dictează necesitatea aplicării metodelor de terapie intra- şi postoperatorie cu administrarea antioxidanţilor şi stabilizatorilor membranelor celulare şi remediilor energizante.

Introduction. It is of great interest to study the consequences of temporary interruption of arterio-portal blood flow aiming temporary hemostasis in conditions of preexisting ischemia in liver injuries. Aim. Assessment of the role of lipid peroxidation metabolits, glycolytic processes, antioxidant protective mechanism, as well as the level of endogen intoxication in liver hypoxic states after different regimens of temporary interruption of arterio-portal blood flow. Material and methods. These parameters were assessed in 15 male Wistar rats in different regimens of temporary interruption of liver blood flow: intermittent (1 hour) – 15 min ischemia and 10 min reperfusion (I group); permanent ischemia (30 min) (II group); permanent ischemia (45 min) (III group), control group consisted of animals in which “Pringle maneuver” was not applied. After ischemia and reperfusion were assessed: concentration of lipid hydroperoxide, of medium molecules and necrotic substance, total antioxidant activity, malonic dialdehyde; histidine, carnosine and its derivates; lactate. Results. In hypoxia, regardless the hepatoduodenal ligament clamping regimen, pathophysiological and pathobiochemical changes occur manifested more obviously in groups II and III. Conclusion. The optimal regimen of liver exclusion from blood flow by the means of hepatoduodenal ligament clamping is intermittent interruption of arterio-portal blood flow (15 min ischemia – 10 min reperfusion) during one hour. The pathophysiological and pathobiochemical changes after Pringle maneuver dictates the necessity of intra- and postoperative therapy with antioxidants, cell membrane stabilizers and energy supplying remedies.