Scop. Evidențierea variantelor posibile de migrare la nivelul membrului toracic și trunchiului a lamboului
latissimus dorsi pediculat (LDp) și a limitelor permisive pentru obținerea rezultatelor optime reconstructive.
Material și metode. LDp a fost utilizat in 8 cazuri pentru tratamentul defectelor tegumentare, fiind utilizat in
varianta miocutanată. A fost utilizat in 5(62,5%) cazuri pentru acoperirea a 3 regiuni ale membrului toracic:
brațului–2(25%) cazuri, articulația cotului – 3(37,5%), 1/3 proximală antebraț–3(37,5%). In 3(37,5%) cazuri s-a
folosit pentru acoperirea defectelor la nivelul toracelui: 1(12,5%) caz–sânul postmastectomie, 2 (25%)– regiunea
parascapulară. LDp a fost recoltat după metoda clasică pe pediculul toracodorsal. Dimensiunile maxime ale
defectelor tegumentare au constituit 40 x 20 cm.
Rezultate. In studio au fost recoltate 8 lambouri, nici unul fiind pierdut. 6(75%) lambouri au supraviețuit
complet, iar in 2(25%) cazuri au ajuns la 10-15 cm distal față de olecran, fără alungire semnificativă a pediculului.
In 2(25%) cazuri s-a determinat necroza marginal distal de aproximativ 5 cm, fiind efectuată necrectomie și
grefare cutanată. In 6(75%) cazuri calea de migrare a fost suturată in prima etapă, iar in 2(25%)– in etapa a
2-a,cu grefare. Complicații la nivelul zonei donatoare nu s-au înregistrat.
Concluzii. LDp poate fi utilizat pentru acoperirea defectelor tegumentare vaste cu localizare la nivelul toracelui
și membrului thoracic până la nivelul 1/3 medii a antebrațului. S-a constatat că pentru acoperirea defectelor
poate fi utilizată până la 60% din suprafața LDp, fără compromiterea funcțională a umărului. Migrarea distal de
olecran nu este mereu sigură fiind însoțită de către complicații, precum necroza marginală.
Purpose. Highlighting possible migration variants of pedicle latissimus dorsi (pLD) flap at thoracic limb and
trunk level and the permissive limits for achievement of the best reconstructive results.
Material and methods. pLD flap was performed in 8 cases for tissues defects treatment, being used myocutaneous type. pLD flap was used in 5(62.5%) cases to cover 3 regions of limb: arm-2(25%) cases, elbow
joint-3(37.5%), proximal third of forearm-3(37.5%). In 3(37.5%) cases was used to cover defects of the chest:
1(12.5%) case-breast postmastectomy, 2(25%) – parascapular region. The flaps were harvested in classical way
on their thoracodorsal pedicle. The maximum dimensions of tissues defects were 40 x 20 cm.
Results. In the study were harvested 8 flaps, none being lost. 6(75%) flaps survived completely, and in 2(25%)
cases had reached to a point 10 cm up to 15 cm distal to olecranon without significant elongation of the pedicle.
2(25%) cases developed marginal distal necrosis of about 5 cm, being carried out necrectomy and skin grafting.
In 6(75%) cases migration paths were sutured during first surgical stage and in 2(25%) – at second surgical
stage, using skingrafts. No complications at donor site were reported.
Conclusions. pLD flap can be used to cover large skin defects localized on trunk and thoracic limb down to the
proximal third of the forearm. It can be used up to 60% of the LD to cover the defects, without compromising the
function of the shoulder. Migration distal to olecranon is not always safe, being accompanied by complications
such as marginal necrosis.
