Hepaticojejunoanastomoza – soluție reconstructivă optimală în stricturile biliare postoperatorii

Abstract

Scopul. Sistematizarea tehnicilor de realizare a hepaticojejunoanastomozelor (HJA) în stricturile biliare postoperatorii. Material și metode. Studiul efectuat pe un lot de 203 pacienți cu stricturi postoperatorii a căilor biliare. Majoritate pacienților (95%) au reprezentat leziuni biliare majore, clasele D-E după Strasberg. Rezolvarea cazurilor a fost în raport direct cu nivelul localizării stricturii, gradului de fibroză locală. Pentru stricturile de tip I-6(3%) cazuri am realizat coledocojejunostomii termino-laterale cu ansa Roux. În cele tip II – 92(45,3%) cazuri, s-a efectuat HJA pe ansa Roux. În 90(44,3%) observații de tip III – HJA prelungită pe canalul hepatic stâng și cu drenare ambelor canale hepatice. În cele de tip IV 15(7,4%) cazuri – bihepaticojejunostomie după o prepararea a ambelor canale din hilul hepatic și drenarea ambilor canale hepatice. Rezultate. Robustețea și etanșeitatea HJA este garanția succesului. Preferăm stomie termino-laterală. Tehnica de sutură a evoluat de la cea ordinară în două straturi (mătasă 3/0), la sutura atraumatică separată 4/0 într-un singur plan. Firele s-au trecut de la ansă la ductul biliar pentru transa posterioară, extramucos pentru jejun și total pentru polul biliar. La moment un rezultat promițător ne prezintă sutura 6/0 realizată în continuu cu elemente de tehnică microchirurgicală. Ultima tehnică permite protejare a devascularizării excesive a bontului biliar și o ajustare ideală a mucoaselor în cazul stricturilor înalte de tip III și IV. Concluzii. Punctele de vedere prezentate în acest material evidențiază potențialul inovator al tehnologiilor de formare a HJA în baza suturilor moderne și principilor noi de sutură.

Objective of study. Is the systematization of the techniques used to perform hepaticojejunal anastomosis (HJA) in postoperative biliary strictures. Materials and methods. A retrospective study was carried out on a lot of 203 patients with postoperative strictures of the biliary ducts. Most of the patients (95%) presented major biliary lesions, D-E class. The solution was chosen according to the localization level. For type I-6 (3%) strictures – termino-lateral choledochojejunostomy with Roux loop. For type II -92 (45,3 %) cases, was performed HJA with Roux loop. In 90 (44,3%) observations of type III, was performed HJA with drainage of both hepatic ducts. The type IV 15 (7,4%) cases were solved through bihepaticojejunostomy with drainage of both hepatic ducts. Results. The robustness and tightness of HJA are the guarantee of success. We prefer a termino-lateral stoma. The suture technique varied from the ordinary in 2 layers (silk 3/0) to separate atraumatic suture 4/0 in single layer. The threads were passed from the loop to the bile duct for the posterior trance, extramucosaly for jejunum and total for the bile pole. The continuous suture 6/0 with elements of microsurgical technique presents promising results now. The last technique enables a protect from excessive devascularization of the bile stump and ideal adjustment of mucous membranes. Conclusions. The views presented in this paper highlight the innovative potential of HJA technology based on modern sutures and new principles of suture.