Conduita gravidelor cu fracturi aparatului locomotor

Abstract

Introducere: În managementul gravidelor cu fracturi al aparatului locomotor, rata mortalității este sporită, determinând actualitatea şi necesitatea studierii traumatismelor la gravide. Material şi metode: Analizate 24 gravide cu traumatism. Vârsta 25,2±1,9 ani. Principala cauză traumatismului: accidente rutiere 75,33%. Constatate: traumatism asociat (n=11); trauma izolata a scheletului (n=13). Investigaţiile: USG, radiografi, etc. Tratament efectuat: imobilizarea gipsată (n=10), osteosinteza oaselor gambei cu aparat extern (n=2), a pelvisului şi coapsei (n=2); osteosinteza internă (n=8). Rezultate: Din terapie intensivă în sala de operație transferate 62,5% (n=15) gravide. Ca măsuri curative s-au efectuat intervenţiile chirurgicale în mod urgent, minim traumatice. S-a realizat o repoziţie satisfăcătoare a fragmentelor şi fixarea stabilă a fracturilor membrelor şi pelvisului. Ca rezultat, pacientele se deplăsau independent, parţial aveau grijă de sine şi copil. În mediu la a 12-a zi după accidentare pacientele au continuat tratamentul ambulator. La finisarea perioadei de consolidare, dispozitivele de imobilizare şi fixare au fost îndepărtate, iar pacientele au urmat tratament de reabilitare. Scopul: Optimizarea conduitei gravidelor cu traumatism aparatului locomotor. Concluzii: Conduita gravidelor cu fracturi aparatului locomotor a fost în aprecierea corectă a stării pacientelor, diagnosticul rapid, precis a leziunilor cu efectuarea intervenţiilor chirurgicale urgente, minim traumatice, ce a permis stabilizarea stării generale a gravidelor şi continuarea tratamentului.