Management în politraumă

Abstract

Introducere: La nivel mondial politramatismul este principală cauză de deces în rândul populaţiei sub 40 de ani. Material şi metode: Studiu 26 politraumatizaţi (2015-2019a). Bărbaţi 17(65,38%), femei 9(34,61%) – 3 gravide. Vârsta 38,26±15,03 ani. Constatat: fracturi pelviene, extremităţilor (n=26); traumatism: toracic (n=20); abdominal (n=18), etc. Pacienţii examinaţi conform protocolului “Politraumatism”. S-a efectuat: drenarea cavității pleurale (n=16), laparotomie (n=18), stabilizarea fracturilor cu dispozitivul extern. Resultate: Stabilizarea primară a fracturilor pelvisului și de șold a fost efectuată după rezolvarea leziunii dominante şi a contribuit la stabilizarea stării generale. Osteosinteza definitivă a fost efectuată după stabilizarea hemodinamicii și eliminarea complicațiilor timpurii. Rezultatele tratamentului chirurgical conform scării S.A.Majeed (1989): la 25 au fost satisfăcătore, inclusiv femeile gravide, 1 pacient decedat. Concluzii: Managementul politraumatizaţilor a fost determinat de acțiunile consecvente echipei chirurgicale multidisciplinare. Leziunile dominante au fost efectuate în mod urgent. Osteosinteza finală a pelvisului și extremităţilor efectuată după stabilizarea stării generale.