Formarea strategiei de tratament al leziunilor inelului pelvin la pacienții politraumatizați

Abstract

Introducere: Frecvența leziunilor pelviene închise a ajuns până 7-10% și continuă să crească. Tratamentul fracturilor bazinului în cadrul politraumatismului rămâne dificil. Cauzele acestuia sunt: hemoragia necontrolată, stabilizarea tardivă a inelului pelvin, dezvoltarea complicațiilor posttraumatice precoce. Scopul: Îmbunătățirea eficienței tratamentului pacienților cu fracturi pelviene în traumatisme multiple și asociate, pe baza utilizării dispozitivelor și tehnicilor minim invazive în perioada precoce a maladiei traumatice. Material și metode: În ultimii 30 de ani, peste 718 pacienți cu leziuni multiple și asociate și fracturi pelviene au fost internați. Au fost examinați folosind metode clinice, de laborator și instrumentale. S-a efectuat osteosinteza închisă a bazinului. Înțelegerea tipurilor de fracturi a permis autorilor să dezvolte mai multe dispozitive și tehnici noi de fixare. Rezultate: Rezultatele tratamentului au fost evaluate conform scorului S.A. Majeed (1989). In grupul principal de pacienți (82%) în sala de operație s-a obținut o repoziție satisfăcătoare a inelului pelvin și o fixare stabilă. După osteosinteza mobilitatea pacientilor a fost restabilită, regimul lor a fost activat. Peste 14-21 de zile, pacienții au fost transferați la tratament ambulator. Perioada de fixare a inelului pelvin la pacienții cu fractură de tip A și B a fost de 62±1,4 zile, la pacienții cu fractură de tip C - 66,4±1,8 zile. O analiză a rezultatelor tratamentului indică faptul că au fost obținute rezultate bune în 67,53%, satisfăcătoare la 29,87% dintre pacienți. Concluzii: Dezvoltarea și îmbunătățirea treptată a metodelor chirurgicale eficiente bazate pe principiile fixării externe precoce și a tehnologiilor medicale minim invazive ne-au permis să obținem rezultate pozitive în 97,4% din cazuri la pacienții politraumatizați cu fracturi pelviene severe.