dc.contributor.author |
Sîrghi, Grigore |
|
dc.date.accessioned |
2020-11-11T12:17:07Z |
|
dc.date.available |
2020-11-11T12:17:07Z |
|
dc.date.issued |
2020-10 |
|
dc.identifier.uri |
http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/12874 |
|
dc.identifier.uri |
https://stiinta.usmf.md/ro/manifestari-stiintifice/zilele-universitatii |
|
dc.description |
Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltare |
en_US |
dc.description.abstract |
Introducere: Trauma pelvină este una dintre cele mai dificile probleme în chirurgia leziunilor, iar frecvența sa este de 3-7% din numărul total de leziuni la nivelul sistemului musculo-scheletic. Fracturile oaselor pelvine se datorează de obicei unui traumatism cu energie cinetică mare cum ar fi accidente rutiere, catatraumatisme, accidente sportive. Spino-pelvic reprezintă regiunea joncțiunii coloanei vertebrale și bazinului. Fixarea spino-pelviană este efectuată pentru a restabili integritatea semiinelului posterior deplasat vertical.
Materiale și metode: În studiu au fost incluși 5 pacienți care au fost tratați prin metoda fixării spino-pelvine ca metodă de osinteză internă a semiinelului pelvin în perioada anilor 2017–2018 în cadrul Institutului de Medicină Urgentă și supravegheați în dinamică. Patru pacienți au suferit catatraumatisme, iar 1 a suferit accident rutier. Toți au fost diagnosticați cu fracturi instabile ale bazinului tip C conform clasificării Tyle. Ulterior au fost analizate rezultatele clinice în baza istoriilor medicale, urmăririi în dinamică a evoluției postoperatorii și perioadei de reabilitare și recuperare.
Rezultate: 3 pacienți și-au recăpătat mobilitatea și au fost transferați la tratamentul ambulator la 14 zile de la spitalizare. 2 pacienți cu semne de contuzie a plexului sacral la care sa efectuat decompresia structurilor nervoase au fost spitalizați 31 și 42 de zile. Abordul deschis ne-a permis revizia structurilor vasculare și nervoase intraoperator cu efectuarea decompresiilor neuronale la necesitate. Un pacient cu semne de inflamație a plăgii postoperatorii a necesitat schimbarea instrumentației. Patru pacienți sau întors la modul normal de viață și activitate sau în cîmpul muncii. O pacientă politraumatizată se află în perioada de reabilitare și recuperare, dar care se poate autoîngriji și deplasa sinestătător. Echipa chirurgicală formată a fost capabilă să efectueze osteosinteza pelviană internă. Calitatea vieții post-traumatice a pacienților s-a îmbunătățit comparativ cu metodele de tratament anterioare.
Concluzii:
- Fixarea spino-pelvină reprezintă o metodă eficientă de osteosinteză internă în cadrul fracturilor semiinelului pelvin posterior.
- Fixarea spino-pelvină a permis o stabilizare fermă și mobilizare precoce a pacientului.
- Identificarea și clasificarea corectă a leziunilor pelvine ghidează tratamentul corect și salveaza viața pacientului. |
en_US |
dc.language.iso |
ro |
en_US |
dc.publisher |
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" |
en_US |
dc.subject |
Trauma pelvină |
en_US |
dc.subject |
fractura instabilă |
en_US |
dc.subject |
leziunea linelului pelvin |
en_US |
dc.subject |
osteosinteza internă |
en_US |
dc.title |
Stabilizarea spino-pelvină ca metodă de osteosinteză în cadrul fracturilor pelvine |
en_US |
dc.type |
Other |
en_US |