Stabilizarea spino-pelvină ca metodă de osteosinteză în cadrul fracturilor pelvine

Abstract

Introducere: Trauma pelvină este una dintre cele mai dificile probleme în chirurgia leziunilor, iar frecvența sa este de 3-7% din numărul total de leziuni la nivelul sistemului musculo-scheletic. Fracturile oaselor pelvine se datorează de obicei unui traumatism cu energie cinetică mare cum ar fi accidente rutiere, catatraumatisme, accidente sportive. Spino-pelvic reprezintă regiunea joncțiunii coloanei vertebrale și bazinului. Fixarea spino-pelviană este efectuată pentru a restabili integritatea semiinelului posterior deplasat vertical. Materiale și metode: În studiu au fost incluși 5 pacienți care au fost tratați prin metoda fixării spino-pelvine ca metodă de osinteză internă a semiinelului pelvin în perioada anilor 2017–2018 în cadrul Institutului de Medicină Urgentă și supravegheați în dinamică. Patru pacienți au suferit catatraumatisme, iar 1 a suferit accident rutier. Toți au fost diagnosticați cu fracturi instabile ale bazinului tip C conform clasificării Tyle. Ulterior au fost analizate rezultatele clinice în baza istoriilor medicale, urmăririi în dinamică a evoluției postoperatorii și perioadei de reabilitare și recuperare. Rezultate: 3 pacienți și-au recăpătat mobilitatea și au fost transferați la tratamentul ambulator la 14 zile de la spitalizare. 2 pacienți cu semne de contuzie a plexului sacral la care sa efectuat decompresia structurilor nervoase au fost spitalizați 31 și 42 de zile. Abordul deschis ne-a permis revizia structurilor vasculare și nervoase intraoperator cu efectuarea decompresiilor neuronale la necesitate. Un pacient cu semne de inflamație a plăgii postoperatorii a necesitat schimbarea instrumentației. Patru pacienți sau întors la modul normal de viață și activitate sau în cîmpul muncii. O pacientă politraumatizată se află în perioada de reabilitare și recuperare, dar care se poate autoîngriji și deplasa sinestătător. Echipa chirurgicală formată a fost capabilă să efectueze osteosinteza pelviană internă. Calitatea vieții post-traumatice a pacienților s-a îmbunătățit comparativ cu metodele de tratament anterioare. Concluzii: - Fixarea spino-pelvină reprezintă o metodă eficientă de osteosinteză internă în cadrul fracturilor semiinelului pelvin posterior. - Fixarea spino-pelvină a permis o stabilizare fermă și mobilizare precoce a pacientului. - Identificarea și clasificarea corectă a leziunilor pelvine ghidează tratamentul corect și salveaza viața pacientului.