Traumatismul splinei la copii

Abstract

Actualitatea temei. În ultima perioadă a crescut ponderea letalitații din cauza traumatismului complicat cu leziuni grave a organelor cavitații abdominale. Traumatismele organelor parenchimatoase ficat si splină se întîlnesc la copii cu o fregvența de 44 %. Leziunile traumatice a splinei la copii sunt clasate pe locul I în structura traumatismului închis a organelor parenchimatoase, vîrsta medie fiind 8 ani. Mecanismul traumatismului e căderea de la înățime, lovitura bonta, accidente. Diagnosticul se bazează pe date clinice de laborator și imagistice. Tratamentul fiind diferențiat în chirurgical si non-chirurgical. Formele clinice ale leziunilor traumatice: I. Forma supraacută este însoţită de semnele şocului hemoragic sever. Majoritatea bolnavilor decedează la scurt timp după traumatism; uneori, chiar înainte sau în cursul transportării la spital. II . Forma acută, cea mai des întîlnită, prezintă două categorii de semne clinice: generale și locale. III. Forma cu evoluţie în doi timpi. Substratul lezional al acestei forme clinice poate fi: ruptura secundară a unui hematom întrasplenic, ruptură întîrziată a unui hematom perisplenic sau desprinderea secundară a cheagului ce compresează o plagă vasculară de la nivelul pediculului sau juxtahilar. Scopul lucrării. Este de a raporta particularițatile clinico- paraclinice a unui traumatism a splinei în 2 timpi. Material și metode. Prezentăm cazul clinic, pacient 11 ani, sex masculin, înternat în clinică cu abdomen acut chirurgical, cu debutul bolii de o săptamînă. Din antecedente este cunoscut faptul ca cu 7 zile în urma a suportat un traumatism abdominal, fiind înternat și evaluat pe parcursul a cîteva zile în Spitalul Raional, de unde se externează la domiciliu ameliorat. Peste cîteva zile de la externare, starea generală a pacientului s-a agravat prin prezența sindromului algic abdominal. A fost îndreptat în clinică. La examenul ultrasonografic abdominal și TC , se confirmă leziunea splinei, prezența lichidului liber în cavitatea abdominală. S-a intervenit chirurgical. Vindecat s-a externat la domiciliu. Rezultate. Prin prezentarea cazului clinic și a surselor literaturii de specialitate, demonstrăm necesitatea evaluării în timp și condiții de staționar a tuturor pacienților ce au spuportat traumatism abdominal. Utilizarea metodelor de diagnostic ecografice, imagistice, TC, permit stabilirea diagnosticului. Rezolvarea terapeutică poate fi atît chirurgicală și conservativă. În cazul prezent- rezolvarea a fost chirurgicală. Concluzie: Pacientul raportat ne demonstrează erori în diagnosticul și tratament la internare în spitalul raional.