dc.description.abstract |
Introducere. Neurochirurgia modernă se dezvoltă
în baza principiilor bioeticii biomedicale:
respectul pentru autonomie, non-dăunare,
beneficiu și dreptate. Capacitățile tehnice în acest
domeniu cresc și încep a debalansa această bază și
afectează tot mai mult limitele morale, generând
importante dileme etice.
Scopul. Analiza și elucidarea interacțiunii și a contradicției dintre
tehnologizarea tot mai sofisticată a neurochirurgiei, pe de o parte, și a
principiilor bioetice pe de alta.
Materiale și metode. Pentru
realizarea acestui studiu s-au
utilizat surse științifice,
publicații naționale și
internaționale de referință, de
asemenea, s-a verificat și
analizat incidența anumitor
termeni specifici temei abordate
pe site-ul medscap.com. S-au
utilizat metodele: bioetică,
analitică, biostatistică,
comparativă, descriptivă.
Rezultate. Grație utilizării pe scară largă a metodelor
supratehnologizate în neurochirurgie, au apărut contradicții
ce țin de: ecartul tot mai distinct între medic și pacient,
reducerea timpului de interacțiune a medicului cu pacientul;
ignorarea clinicii și personalității pacientului; tentațiile
comerciale; fetișizarea datelor de neuroimagistică și
ignorarea anamnezei, datelor clinice si a personalității
pacientului. Ca urmare, acestea ne pun în gardă în privința
atrofierii gândirii clinice a neurochirurgului, a distanțării,
chiar a deconectării medicului de pacient, a pierderii
abilității de examinare umanistă a pacientului.
Concluzii. Decizia
privind tactica tratării
unui pacient nu trebuie
să fie bazată doar pe
tehnologie, ci să
conțină și o temeinică
bază clinică și bioetico-filosofică. |
en_US |