Importanța metodelor de diagnostic molecular în alergologie

Abstract

Introducere: Diagnosticul molecular reprezintă o eră nouă în alergologie. Metodele de diagnostic molecular se bazează pe evidențierea sensibilizării IgE-specifice țintit către molecule alergenice. Potențialul alergic al spectrului de molecule alergenice variază de la reacții ușoare locale, până la manifestări severe sistemice, unele cu potențial vital.Nomenclatura: Denumirea componentelor alergenice vine de la primele 3 litere ale genului, prima literă a speciei și numărul care indică ordinea de identificare a alergenului (de exemplu, Betula verrucosa, astfel Bet v 1 este alergenul numărul 1 de la mesteacăn).Utilitate clinică: • evaluarea sensibilizării la componente moleculare cu potențial de reacții severe; • evaluarea reactivității încrucișate între surse alergenice din specii diferite; • evaluarea sensibilizării la aeroalergene pentru selectarea individualizată a imunoterapiei alergen-specifice; • diferențiere între sensibilizare primară sau sensibilizare încrucișată.Limite: lacunele în interpretare ar putea favoriza evicții alergenice nejustificate, scump.Scopul: Determinarea profilului de sensibilizare către diferite familii de molecule alergenice (profiline, PR-10, proteine de transfer lipidic, proteine de memorie), a pacienților cu patologii alergice. Materiale și metode: În studiu au fost incluși 14 pacienți cu patologii alergice (rinită alergică, alergie alimentară, astm bronșic), care au efectuat investigații de diagnostic molecular (testul ALEX, allergy explorer). Pacienții au fost consultați ambulatoriu în cadrul secției terapie generală și alergologie IMSP SCR “Timofei Moșneaga” în perioada 2019-2020. Rezultate: Au fost evidențiate cele mai frecvente sensibilizări către diferite tipuri de molecule alergenice. Sensibilizarea la profiline (molecula alergenică din polenul de iarbă și arbori) a fost prezentă la 40% dintre pacienți; la tropomiozină (molecula alergenică din crustacee) în 20% de cazuri; la PR-10 (molecula alergenică din polenul de arbori) - 11,42% dintre pacienți; la polcalcină (molecula alergenică din buruieni și conifere) în 11,42% cazuri. Sensibilizare la albumina serică (molecula alergenică a animalelor domestice) - la 8,57% pacienți; la nsLTP (molecula alergenică din produse vegetale) - 5,71% cazuri și pectat liaza (molecula alergenică vegetală) în 2,85% cazuri. Bet v 1 (din familia PR-10) este alergenul major din polenul de mesteacăn, care induce reacţie alergică la 33,3% dintre pacienții analizați. BET v 1 este frecvent implicată în manifestările SAO (manifestări locale la ingestia de fructe, nuci, legume sau semințe care conţin alergene din familia PR-10), cauza fiind reacţia încrucişată între componentele alergenice cu similitudine crescută a secvențelor de animoacizi. Exemple: măr (Mal d 1), căpşune (Fra a 1), alune (Cor a 1), ţelină (Api g 1), arahide (Ara h 8).Concluzii: În lotul de pacienți analizat, predomină sensibilizarea la moleculele alergenice de profiline (40%), PR-10 (11%), polcalcină (11%), care se găsesc în polenul sau părțile vegetale ale ierburilor, arborilor, buruienilor și coniferelor. Molecule responsabile de manifestările de rinită, fără simptome severe sistemice. Sensibilizare la tropomiozină a fost determinată în 20% cazuri și la albumuna serică 9% cazuri - molecule care pot fi implicate inclusiv în manifestări severe sistemice.