Rolul principiului integrativ al supravegherii sănătăţii publice şi al medicinei de familie pentru profilaxia bolilor

Abstract

Morbiditatea şi mortalitatea generală a populaţiei continuă să înregistreze rate înalte, plasând Republica Moldova în vârful clasamentului statelor europene cu indici de sănătate la un nivel defavorabil şi constituind principala povară pentru sistemul de sănătate şi pentru dezvoltarea durabilă a economiei naţionale. Cele mai frecvente cazuri de maladii şi decese sunt determinate de bolile netransmisibile, manifestate preponderent prin maladiile aparatului circulator, tumori, bolile aparatului digestiv, traume şi intoxicaţii. Iar mortalitatea populaţiei în vârstă aptă de muncă constituie mai mult de jumătate din mortalitatea generală. Astfel, tumorile maligne ocupă poziţia a doua în structura deceselor, cu o incidenţă sporită printre persoanele apte de muncă. În fiecare an, în Republica Moldova, peste 40.000 de persoane sunt luaţi în evidenţa unităţilor medicale cu diagnosticul de cancer şi peste 5000 decedează anual în urma afecţiunilor oncologice. În structura cauzelor de deces, patologia aparatului digestiv ocupă locul al treilea, cu o pondere de circa 10%; traumele şi intoxicaţiile ocupă locul al patrulea în mortalitatea generală, înregistrând un nivel de circa 8,5%; boala pulmonară obstructivă cronică de asemenea este una dintre principalele cauze ale morţii premature, cota acesteia în mortalitatea generală fiind estimată la 5,6% din decese. Situaţia dată a dictat necesitatea de a interveni şi a aplica măsuri complexe şi coerente de profilaxie şi îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei. Prin politicele de sănătate [1, 2, 3], adoptate în ultimii ani de către Parlamentul, Guvernul Republicii Moldova şi Ministerul Sănătăţii, a fost creat suportul necesar legal, metodic şi directiv pentru intensificarea aplicării algoritmului de îmbunătăţire a sănătăţii populaţiei în raport cu patologiile menţionate. Este cunoscut faptul că printr-un exerciţiu la nivel de ţară, organizat de Ministerul Sănătăţii de comun cu Biroul Regional European al OMS (Oficiul din Moldova), au fost identificate 13 entităţi nosologice prioritare cu impact medico-social major şi cu povară economică semnificativă pentru sistemul sănătăţii şi pentru economia ţării. Printre aceste patologii sunt: cardiopatiile ischemice cronice, boala hipertensivă, bolile cerebrovasculare, tumorile maligne, bolile cronice obstructive ale căilor respiratorii, astmul bronşic, diabetul zaharat, obezitatea, hepatitele cronice de origine exogenă, leziunile traumatice, tulburările mintale şi de comportament, tulburările mintale şi de comportament legate de consumul de alcool, anemiile prin carenţă de fier. Implementarea de facto a principiului profilactic este unica soluţie cost-eficientă de îmbunătăţire a indicilor de sănătate în raport cu patologiile prioritare identificate. Aici trebuie să accentuăm faptul că, dacă pentru maladiile transmisibile geneza apariţiei şi manifestării lor este determinată de agentul patogen (microb, virus, bioparazit şi/sau ciupercă patogenă), unde mecanismele de intervenţie şi profilaxie în ţară sunt bine stabilite, cu rezultatele şi succesele respective, atunci pentru maladiile netransmisibile, cu geneza polietiologică determinată de impactul complex al factorilor de risc din mediu şi de comportamentul individual, profilaxia necesită o abordare complexă multidirecţională. De asemenea, trebuie de subliniat faptul că pentru bolile netransmisibile este caracteristică manifestarea procesului patogenetic extins în timp (de durată), deseori fără manifestări clinice percepute de pacient. Tocmai ultimul aspect, de comun cu atitudinea individului faţă de propria sănătate, sunt factorii principali ce condiţionează depistarea tardivă a proceselor patologice, ceea ce contribuie la creşterea ratelor morbidităţii cronice în rândul populaţiei. Epidemiologia maladiilor netransmisibile, prevenirea şi profilaxia acestora necesită o abordare destul de complexă şi un suport normativ şi organizatormetodic coerent. Conform legislaţiei în vigoare [4], „acţiunile primordiale de prevenire şi control al bolilor netransmisibile sunt orientate spre susţinerea aspiraţiilor indivizilor şi ale comunităţii privind asigurarea şi formarea unui comportament sănătos de viaţă” (art. 50, alin. 3) – am completa, cu identificarea timpurie şi prevenirea impactului nociv al factorilor de risc asupra sănătăţii. De fapt, se impune necesitatea conştientizării indivizilor privind responsabilitatea faţă de propria sănătate şi măsurile de profilaxie a bolilor, dar fără un aport al medicilor de familie în această operă rezultate pozitive nu pot fi obţinute. Totodată, e necesar să constatăm că, actualmente, şirul factorilor de mediu cu risc pentru sănătate au cuprins toate domeniile de activitate şi de comportament ale populaţiei. Prin urmare, apelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al specialiştilor în sănătate publică privind aplicarea principiului Sănătatea în toate politicile (Health in All Policies) vine „să creeze un potenţial de îmbunătăţire a sănătăţi populaţiei prin exploatarea energiei multiplelor arii de interes pe direcţia guvernării intersectoriale” [5]. Desfăşurând ideea acestui principiu sau postulat, în colective, comunităţi şi societate trebuie să se formeze o largă percepere a sănătăţii ca un ”tezaur social”, ca o forţă motrice a dezvoltării durabile a ţării. Studiile recente ne demonstrează că populaţia şi pacienţii nu sunt suficient informaţi despre impactul nociv al factorilor cu risc pentru sănătate, cum ar fi fumatul, consumul abuziv de alcool, sedentarismul, alimentaţia neraţională ş.a. De asemenea, cercetările denotă o cultură sanitară joasă a populaţiei şi necesitatea stringentă de implicare a medicilor de familie în educaţia şi informarea populaţiei şi a pacienţilor, în scopul prevenirii maladiilor [6]. Actualmente, valorile indicatorilor privind factorii din mediul exterior şi cel interior cu risc pentru sănătate (starea igienică a factorilor de mediu exterior şi interior – apa, solul, aerul atmosferic şi din încăperi, starea produselor alimentare şi nealimentare, factorii fizici – biologici, chimici, radiaţii ionizante, inclusiv cei din mediul ocupaţional etc.), deşi aceştia sunt gestionaţi şi monitorizaţi (cercetaţi, măsuraţi, evaluaţi) zilnic şi/sau lunar de instituţiile de sănătate publică, medicii de familie nu sunt sau sunt insuficient informaţi despre valorile acestora şi posibilul risc pentru sănătate. Aceste rezultate demonstrează prezenţa unui gol în realizarea principiului integrativ şi/sau de interacţiune în funcţionarea pe orizontală a instituţiilor de supraveghere a sănătăţii publice şi a medicinei de familie. Medicii de familie, în activitatea de profilaxie şi de promovare a sănătăţii în rândul pacienţilor şi al populaţiei sănătoase, trebuie să dispună de informaţia privind factorii de risc şi impactul acestora pentru sănătate, ultimii fiind furnizaţi de instituţiile de sănătate publică. Prin urmare, în opinia autorilor, un rol deosebit în profilaxia bolilor prioritare şi în ameliorarea indicilor de sănătate, la nivelele comunitar şi teritorial, îl are gradul de implementare a principiului de integrare (sau interacţiune) pe orizontală a efortului structurilor de supraveghere a sănătăţii publice şi al medicinei de familie.