Tratamentul chirurgical al defectului septal ventricular asociat cu valvulopatie tricuspidiană

Abstract

Introducere. Insuficienţa tricuspidiană (IT) congenitală izolată se întâlnește foarte rar şi constituie 0,3 -0,6 % din toate malformaţiile cardiace congenitale (MCC). Mult mai frecvent IT are caracter secundar ca consecinţă şi complicaţie a altor MCC. După datele literaturii de la 10 până la 30% din pacienţii cu defect septal ventricular (DSV) localizat în regiunea perimembranoasă pot dezvolta IT. Scopul studiului. constă în evaluarea comparativă a diverselor tactici şi metode de corecţie chirurgicală a DSV asociat cu IT şi elaborarea algoritmului optimal de tratament al acestor bolnavi. Material şi metode. În lotul de bolnavi cu DSV asociat cu IT, operaţi în Centrul de Chirurgie a Inimii pe parcursul anilor 2005-2015, au fost incluşi 40 de pacienţi cu vârsta medie de 80,9±20,5 luni. Greutatea medie a pacienţilor din acest grup a fost 19,3±3,2 kg şi varia în limitele 4-68 kg. În 25 (57,0%) cazuri s-a diagnosticat IT de gradul II, în 8 (23,0%) cazuri - IT de gradul III şi în 7 (20,0%) cazuri - IT de gradul IV. Concomitent cu plastia DSV, la toţi pacienţii s-a efectuat şi repararea VT: la 4 (11,0%) pacienţi s-a efectuat plastia VT De Vega, la 19 (40,0%) pacienţi – comisuroplastia, la 6 (17,0%) pacient – suturare de cleft, la 1 (4,0%) pacient – plastia VT De Vega şi comisuroplastie, la 10 (29,0%) pacienţi – comisuroplastie şi suturare de cleft. La etapa postoperatorie s-a ameliorat semnificativ tabloul clinic: s-au redus dispneea (de la 91,7% cazuri la 8,3% cazuri), palpitaţiile (de la 91,7% cazuri la 33,3% cazuri) şi edemele periferice (de la 10,8% cazuri la 4,2% cazuri). Numărul de pacienţi cu insuficienţă cardiacă NYHA 1, care la etapa preoperatorie nu s-a determinat nici la un pacient cu DSV asociat cu IT, a crescut postoperator de la 0 la 54,2% pacienţi, NYHA 2 s-a redus de la 60,0% la 41,7% pacienţi, NYHA 3 - de la 36,0% la 4,2% pacienţi. Concluzii. În marea majoritate de cazuri s-a utilizat metoda prin sutură la comisura antero-septală. Această procedura chirurgicală este simplă, necostisitoare, poate fi efectuată cu aorta declampată, practic lipsită de complicaţii şi diminuează semnificativ regurgitarea tricuspidiană.

Tricuspid valve regurgitation occurs up to 10% of cases in association with ventricular septal defect (VSD) especially its perimembranos localization. Methods and results. Between 2010 and 2015, 40 patients whose ages averaged 80,9±20,5 months underwent tricuspide annuloplasty within correction of VSD in Center of Cardiac Surgery of Republic of Moldova. The patients weight were 19,3±3,2 kg and in limits of 4-68 kg. There were regurgitation of II grade of tricuspide valve in 25 (57,0%) of cases, regurgitation of III grade in 8 (23,0%) of cases and regurgitation of IV grade in 7 (20,0%) of cases. Within correction of VSD there was plastia of tricuspide valve performed: in 4 cases (11, 0%) of patients plastia of tricuspide valve De Vega, in 19 cases (40,0%) of patients comisuroplastia, in 6 case (17,0%) of patients comisuroplastia and suture of cleft, in 1 case (4,0%) of patients plastia of tricuspide valve De Vega şi comisuroplastia, in 10 cases (29,0%) of patients comisuroplastia and suture of cleft. After operation the clinic state of patients improved significantly: asthma reduced from 91,7% of cases till 8,3% of cases, cases of tachycardia reduced from 91,7% till 33,3% of cases and other cardiac failure symptoms from 10,8 % till 4,2% of cases. The number of patients with cardiac failure after NYHA classification class I was present after operation in 54,2% of cases comparative with its absence before operation, class 2 diminished from 60,0% to 41,7% of cases, class 3 from 36,0% to 4,2% of cases. Conclusion. In most commonly cases additional sutures were applied to approximate the septal and anterior leaflet close to the commisure. It is simple, reliable, inexpensive, time not more than 5-10 min. and in our experience free of complications in correction of tricuspide valve insufficiency.