dc.description.abstract |
Introducere:
Pneumonia este o cauză principală de
morbiditate și mortalitate la pacienții
imunocompromiși [1]. Fiind o complicaţie
frecventă la bolnavii cu imunodeficit sever,
survine la circa 15% dintre persoanele cu
transplant de organe solide şi la peste 50%
dintre HIV-infectaţi [2]. Diagnosticarea
pneumoniei la gazdele imunocompromise este
deseori dificilă datorită prezentării atipice, cu
simptome și semne clinice și imagistice
modeste. Evidențierea markerilor biologici
accesibili, cu rol diagnostic și prognostic, este
unul din obiectivele multiplelor studii.
Scopul: Analiza rolului unor markeri biologici
proinflamatori în diagnosticarea și evaluarea
severității pneumoniei la persoanele
imunocompromise.
Material și metode:
Studiul a fost realizat în cadrul Institutului de
Ftiziopneumologie ˮChiril Draganiucˮ.
Criteriu de evoluţie gravă a pneumoniei a fost
considerată internarea în secţia de terapie
intensivă (STI).
Rezultate și discuții:
Vârsta medie a pacienților a fost de 48 ani (28-78
ani). În majoritatea cazurilor pneumonia a fost cu
evoluție severă (65%), de gravitate medie (35%).
Valorile L au variat între 2,0 - 37,0 x 10⁹/l (mediana
8,0). Leucocitoza peste 9 x 10⁹/l precum și
leucopenia au fost înregistrate la fel de frecvent, la
27 % dintre pacienți respectiv. PCR și LDH serice
majorate - în 61% și 52% cazuri respectiv, pe când
PCT a fost sporită în 9% cazuri (tabelul1). Corelație
pozitivă semnificativă cu severitatea bolii a fost
stabilită doar între nivelul sporit al PCR și al
RNL(p<0.05) (φ=0,504, p<0.05).
Caz clinic 1
Femeie de 75 ani, cu
infecție HIV primar
diagnosticată, CD4 9 //μl,
cu pneumonie
pneumocistică confirmată
microscopic, tomografic
se determină sticlă mată
disfuză distribuită
uniform bilateral, de la
apex la baze, cu cîteva
zone de consolidare (fig.
B,C), markeri
proinflamatori modificați
neînsemnat: PCR 24
mg/l, leucopenie 3x10⁹/l,
RNL 9.
Caz clinic 2
Pacientă de 28 ani, cu
infecție HIV, CD4 77 /μl,
și pneumonie bilaterală de
etiologie mixtă (fungică și
bacteriană), PCR 192
mg/l, PCT 0,1,
leucopenie, RNL 4.5 ,
imagistic se atestă pattern
interstițial cu leziuni
preponderent tip sticlă
mată bilateral.
Proteina C reactivă (PCR) este o proteină de fază
acută a inflamației sintetizată în ficat și mediată de
citokine (IL-6), secreția ei începe la 4-6 ore de la
debutul procesului inflamator, nivelul maxim
înregistrându-se peste 24-72 ore. Sinteza PCR nu
este influențată de stările de imunosupresie, fiind
un biomarker util și în diagnosticul pneumoniilor la
imunocompromiși. Pentru infecțiile bacteriene
proteina C reactivă are o sensibilitate bună (68-92
%) și o specificitate rezonabilă (40-67 %) [3].
Procalcitonina (PCT) este un precursor al
calcitoninei și este sintetizată în toate organele și
macrofagele ca răspuns la stimuli inflamatori.
Sinteza sa începe la 3- 4 ore după pătrunderea
infecției bacteriene și atinge nivelul maxim la 24 de
ore. Timpul de înjumătățire a PCT în sânge
reprezintă 25-35 ore, fiind un marker stabil al
inflamației. Concentrațiile plasmatice ale PCT sunt
influențate semnificativ de funcția renală, terapia
de substituție renală și neutropenie, fapt ce explică
valorile normale ale PCT la majoritatea pacienților
din lotul studiat. Are o sensibilitate (77 %) și
specificitate (79 %) bună pentru infecția bacteriană
[3,4].
Raportul neutrofil-limfocit (RNL) este un
indicator al inflamației sistemice, Acest biomarker
accesibil este utilizat tot mai mult în diagnosticul
pneumoniei, inclusiv și la imunocompromiși, fiind
util în evaluarea severității, prognosticului și
evoluției bolii. Valoarea cuprinsă între 5-9 indică
un proces inflamator local, în cazurile prezentate
sugerând diagnosticul de pneumonie, evoluție
severă.
Concluzie:
Numărul leucocitelor serice și nivelul PCR
rămân biomarkerii cei mai la îndemână pentru
evaluarea sindromului inflamator și a
severității pneumoniei la imunocompromiși,
iar nivelul sporit al PCR și RNL corelează
pozitiv și cu severitatea pneumoniei la
gazdele imunocompromise. |
en_US |