Abstract:
Introducere
Viciile cardiace sunt cele mai frecvente defecte
congenitale şi sunt cauza principală a mortalităţii
infantile datorate malformaţiilor.
În opinia unui număr impunător de autori, incidenţa malformaţiilor aparatului circulator este de la
8 până la 10 cazuri la 1000 nou-născuţi, cu tendinţă
de sporire în ultimul deceniu.
În prezent se constată majorarea cotei malformaţiilor congenitale ale aparatului circulator, în
structura generală a malformaţiilor congenitale,
până la 22% şi reprezintă una din cauzele majore ale
mortalităţii şi invalidităţii infantile.
Se constată variaţii în răspândirea malformaţiilor congenitale ale sistemului circulator în funcţie de
regiune, perioadă (ani) şi vârstă. În primele luni ale
vieţii, mai ales în perioada nou-născutului, nu toate
defectele sunt diagnosticate în timp util, determinând frecvent letalitatea copiilor. Altele sunt descoperite mai târziu, determinând dinamica prevalenţei
şi structurii în diferite perioade de vârstă.
Se ştie că există mai mult de 90 de variante ale
malformaţiilor congenitale ale aparatului circulator şi
multe combinaţii ale lor. Fără o corecţie radicală, 50-
60% din copii mor în primul an de viaţă. În special, o
mortalitate ridicată cauzată de defectele cardiace se atestă în perioada nou-născutului. Potrivit statisticilor, în fiecare an, mii de copii mici născuţi cu această
patologie mor în Rusia, 36% dintre aceştia mor în
primele 30 de zile din cauza că nu a fost efectuată
operaţia urgentă, încă 35% mor în decurs de şase
luni, iar majoritatea supravieţuitorilor devin ulterior
invalizi [1, 3].
Un procent mare de invaliditate poate fi evitat
la copiii cu malformaţii congenitale ale aparatului
circulator folosind metode moderne de corecţie radicală. În prezent sunt relevante diagnosticul prenatal
şi corecţia cardiochirurgicală înainte de naşterea
copilului sau în perioada neonatală [4, 5, 6].
Epidemiologia malformaţiilor congenitale ale
aparatului circulator nu este studiată suficient. Referinţele bibliografice ale diferiţilor autori cu privire la
frecvenţa apariţiei acestora, la prevalenţa în diferite
perioade de vârstă sunt contradictorii. În plus, există
modificări în structura acestei patologii în legătură
cu vârsta copilului, concretizarea diagnosticului,
posibilităţile de corecţie chirurgicală cardiacă timpurie, mortalitatea. În perioada postoperatorie pot fi
observate diverse complicaţii cardiace, legate atât de
starea hemodinamicii, de remodelarea miocardului,
cât şi de evoluţia operaţiei. Scopul studiului
Scopul lucrării a fost de a determina caracteristicile epidemiologiei mortalităţii prin boli congenitale
ale sistemului circulator în Republica Moldova.
Material şi metode de cercetare
Acesta este un studiu descriptiv retrospectiv al
ratelor mortalităţii prin malformaţii congenitale ale
sistemului circulator. Datele statistice au fost obţinute din rapoartele Centrului Naţional de Management
în Sănătate pentru anii 2004-2015. Indicatorii au fost
calculaţi după mediul de reşedinţă (media pe ţară,
municipii şi raioane) şi contingentul de vârstă – adulţi
şi copii.
Rezultate obţinute şi discuţii
Datele statistice de care dispunem denotă că
rata mortalităţii populaţiei prin malformaţii congenitale ale sistemului circulator în medie pe ţară
manifestă un caracter practic oscilant. Astfel, în
perioada cercetării, rata mortalităţii are tendinţă de
descreştere lentă şi variază între 2,6%ooo şi 1,6%ooo.
În ceea ce privește mortalitatea la nivel de municipii, valorile sunt mai joase faţă de media pe ţară şi
variaţiile sunt mai mari, fiind cuprinse între 2,5%ooo
(2005) şi 1,0%ooo (2012).
Analizând evoluţia mortalităţii prin malformaţii
congenitale ale aparatului circulator la nivel de raioane, constatăm că valorile sunt mai înalte faţă de
media pe ţară. Curba oscilatorie înregistrează cea
mai înaltă valoare (2,8%ooo) în anul 2012, iar cea
mai joasă (1,9%ooo) – în 2015.
Cele mai înalte rate ale mortalităţii prin malformaţii congenitale ale sistemului circulator au fost
înregistrate în raioanele: Basarabeasca – 10,2%ooo
(2008), Donduşeni – 9,3%ooo (2015), Dubăsari –
5,6%ooo (2004) şi 6,6%ooo (2009), Floreşti – 4,4%ooo
(2007), Căuşeni – 11,0%ooo (2014), Rezina –5,7%ooo
(2010) şi 9,7%ooo (2013), Şoldăneşti – 9,0%ooo
(2006) şi 7,0%ooo (2010), Taraclia – 8,9%ooo (2005),
Teleneşti – 8,1%ooo (2011).
În funcţie de contingentul de vârstă, evoluţia
mortalităţii atât la copii, cât şi la maturi înregistrează
indici mai mici faţă de media pe ţară. Urmărind evoluţia copii/maturi, constatăm că în perioada 2004-2010,
mortalitatea la copii este mai înaltă faţă de maturi,
pe când în următorii ani de studiu indicatorii practic
coincid. Media pe ţară este net superioară.
S-a constatat că în primii cinci ani de studiu, ratele medii ale mortalităţii pe ţară şi pe municipii sunt
aceleaşi. Începând cu anul 2009, valorile indicatorului
pe municipii creşte rapid de la 0,9%ooo la 1,3%ooo,
apoi la 1,6%ooo, atingând apogeul în anul 2010. În
anul următor se înregistrează o scădere spectaculoasă a valorii indicatorului până la 1,0%ooo.
Studiul a demonstrat că valorile indicatorului la
nivel de municipii pentru adulţi practic sunt mai joase atât faţă de media pe ţară, cât şi pe raioane, fiind
egală cu 0,3%ooo. Fac excepţie anii 2010 (0,4%ooo) şi
2011, când rata atinge valoarea maximă de 0,8%ooo.
La nivel de raioane, valorile au variat între 0,3%ooo
şi 0,7%ooo.
Concluzii
1. Studiul a demonstrat că ratele mortalităţii
prin malformaţii congenitale ale sistemului circulator
la nivel de municipii sunt mai înalte faţă de media
pe ţară, pe când la nivel de raioane acestea sunt
mai joase.
2. La copii, valorile ratelor în primii ani de studiu
(2004-2007) au acelaşi caracter oscilant ca şi ratele
pe municipii şi cele pe ţară, iar în următorii ani (2008-
2015), ratele pe municipii sunt superioare faţă de
media pe ţară, precum şi faţă de raioane.