Introducere. Laparotomia exploratorie obligatorie a tuturor plăgilor penetrante ale abdomenului este un vestigiu
al celor două războaie mondiale. Aplicarea acestei abordări a determinat incidență mare de laparotomii albe și
morbiditate iatrogenă. Din aceste considerente în prezent se pledează pentru abordare diferențiată numită și
management conservator selectiv.
Scopul. Expunerea viziunii noastre a abordării diferențiate pentru pacienții cu plăgi abdominale.
Material și metode. Lot de studiu – 126 pacienți spitalizați în IMU pe durata anilor 2013-2015 cu plăgi traumatice
ale abdomenului. Pentru pacienții simptomatici la momentul adresării (instabili hemodinamici, iritare
peritoneală, eviscerație) laparotomia exploratorie a fost mandatorie. Pentru cei asimptomatici la confirmarea
caracterului penetrant al traumatismului a fost aplicată conduita nonoperatorie. Au fost analizate: structura
traumatismului, incidența plăgilor penetrante, triggerul pentru laparotomie, rata intervențiilor terapeutice, rata
laparotomiilor întârziate.
Rezultate. 91(72,2%) pacienți au avut plăgi confirmate penetrante. 65 (71,4%) traumatizați au urmat
laparotomie exploratorie fiind simptomatici, în 60(92,3%) cazuri au fost intervenții terapeutice, în 5(7,7%) –
laparotomii albe. Au fost selectați pentru conduită nonoperatorie – 26(28,6%) pacienți cu plăgi penetrante,
10(38,4%) – penetrarea fiind confirmat prin laparoscopie diagnostică. S-a înregistrat în 3(11,5%) cazuri eșec a
conduitei nonoperatorii, semne clinice de leziune a organelor interne fiind depistate până la 36h, laparotomia
confirmându-le. Perioada postoperatorie a decurs fără complicații.
Concluzii. Managementul nonoperator selectiv pentru plăgile penetrante ale abdomenului reprezintă o
abordare tactică actuală, mai profesionistă şi argumentată, comparativ cu abordarea operatorie obligatorie.
Aplicarea corectă a acestui algoritm minimalizează rata intervențiilor nonterapeutice şi morbidităţilor legate de
aceasta. Eșecul conduitei nu determină riscuri suplimentare.
Introduction. Mandatory laparotomy in all patients with penetrating abdominal is considered to be a vestige
of the both world wars. This approach can result in an unacceptably high rate of nontherapeutic surgery and
iatrogenic morbidity. For these reasons, nowadays, the selective non-operative management is preferred.
Purpose. Showing our view on differentiated approach in patients with abdominal wounds.
Material and methods. A study group of 126 patients with abdominal wounds, hospitalized in IEM between
2013-2015. The symptomatic patients with hemodynamic instability, peritonitis and evisceration underwent
mandatory laparotomy. Stable patients without peritonitis, after confirming the penetrating feature of the wound,
were managed without operation. The analyzed criteria were: trauma pattern, the incidence of penetrating
wounds, the reason for laparotomy, therapeutic interventions rate, delayed laparotomies rate.
Results. 91(72,2%) patients had confirmed penetrating wounds. 65(71,4%) patients were symptomatic and
underwent exploratory laparotomy, 60(92,3%) of which were therapeutic and 5(7,7%) – non-therapeutic. The
other 26(28,6%) patients were selected for non-operative treatment, 10(38,4%) of which underwent diagnostic
laparoscopy. In 3(11,5%) cases there was a failure of non-operative management, the clinical signs of injured
internal organs appeared after12-36h after injury and this patients underwent laparotomy. The postoperative
period was favorable.
Conclusion. The selective nonoperative management of penetrating abdominal wounds is considered an up-to date approach, more professional and argued, versus the mandatory operative approach. The correct application
of this algorithm minimizes the rate of nontherapeutic interventions and related morbidities. Failure does not
cause additional risk.
