dc.description.abstract |
Introducere
În multe publicaţii din ultimii ani, foarte des se
subliniază faptul că tuberculoza (TB) şi în secolul XXI
rămâne una dintre problemele medicale globale şi
prioritare, socioeconomice şi umanitare nu numai
în Republica Moldova, ci şi în alte ţări [1-4]. Apelul
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de a acţiona
mai activ în implementarea Strategiei de lichidare a
tuberculozei (END TB) şi în atingerea obiectivului de
eliminare a tuberculozei până în 2050 este susţinut
de medicina autohtonă şi se află în vizorul politicii de
stat în domeniul ocrotirii sănătăţii în ţara noastră.
Este necesar de menţionat că în lume s-a acumulat o experienţă foarte bogată în lupta cu TB şi
acestor probleme li se acordă tot mai multă atenţie.
Însă, în situaţia actuală, problemele privind organizarea luptei cu TB în medicina de familie nu sunt
soluţionate pe deplin. Perspectiva de bază o constituie acţiunea comună în eradicarea TB şi abordarea
interdisciplinară.
Toate cele menţionate mai sus demonstrează
necesitatea unor inovări pentru perfecţionarea măsurilor generale luate atât în serviciul medico-sanitar
primar, cât şi în serviciul specializat în combaterea TB.
În afară de aceasta, în prezent a crescut necesitatea
de a ridica calificarea şi a optimiza resursele de cadre
în ocrotirea sănătăţii. Scopul lucrării
Autorii şi-au pus scopul de a atrage atenţia
asupra abordării integrale în lupta cu TB şi de a arăta
importanţa asistenţei medicale primare (AMP).
Material şi metode de cercetare
Obiectivul cercetării a fost analiza situaţiei
epidemiologice privind TB şi acordarea ajutorului
antituberculos populaţiei la nivelul medicului de
familie. În lucrare au fost folosite date statistice din
statistica de stat.
Rezultate obţinute şi discuţii
Situaţia epidemiologică actuală privind TB în
Republica Moldova este determinată în special de
tuberculoza pulmonară. Incidenţa generală (cazuri
noi + recidive) alcătuieşte 88,0 în anul 2015, 88,5 în
2016 şi 83,3 în 2017 la 100 000 populaţie. Indicele
morbidităţii în anul 2015 era de 103,5; în 2016 –
de 102,9; în 2017 – de 102,9 la 100 000 populaţie.
Indicele mortalităţii de TB în 2015 a constituit 10,0;
în 2016 – 11,4 şi în 2017 – 9,8 la 100 000 populaţie.
Din analiza indicatorilor epidemiologici se vede că
un rol importantă îl are infecţia tuberculoasă latentă
(ITL). Interesul mare faţă de ITL se lămureşte prin
faptul că aceasta reprezintă rezervorul infecţiei tuberculoase în viitor. De aceea, linia roşie a strategiei
serviciului antituberculos este optimizarea măsurilor
de profilaxie, screening, diagnostic, monitorizare
epidemiologică şi control al TB.
În ţara noastră, diagnosticarea şi tratamentul
TB sunt efectuate, de regulă, de serviciul ftiziopneumologic specializat. În acelaşi timp, angajaţii din
asistenţa medicală primară, cu care bolnavul se
întâlneşte în primul rând, participă la depistarea
timpurie şi îndreptarea la tratament a bolnavilor cu
TB şi a persoanelor cu ITL, de asemenea la controlul
chimioterapiei în etapa de tratament ambulatoriu,
la lucrul cu contacţii din focarele de tuberculoză. În
afară de aceasta, medicul de familie efectuează supravegherea persoanelor din grupele cu risc sporit
de îmbolnăvire, infectare, care cel mai des duc la
dezvoltarea tuberculozei, ţinând legătura cu ftiziopneumologul, şi organizează lucrul de informare a
populaţiei.
Conlucrarea constructivă şi activă a AMP cu
pneumoftiziologul determină succesul în depistarea
la timp şi tratamentul calitativ al bolnavilor de TB. În
acelaşi timp, problemele privind depistarea tardivă şi
diagnosticarea întârziată în mare măsură sunt legate
de prudenţa joasă şi de cunoştinţele insuficiente ale
medicilor-generalişti despre particularităţile patomorfologice şi decurgerea infecţiei tuberculoase.
De aceea, în condiţiile situaţiei epidemiologice în cordate privind TB, medicii de familie tind să obţină
cunoştinţe temeinice în acest domeniu. Ei obţin
volumul de cunoştinţe necesar în perioada studiilor
postuniversitare la Catedra Pneumoftiziologie a USMF
Nicolae Testemiţanu.
În structura epidemiologică a TB este foarte important nivelul social şi cel material, care la bolnavii
de tuberculoză sunt foarte joase. De aceea, pentru
medicul de familie este important să studieze aceste
situaţii, în scopul ridicării calităţii vieţii pacientului.
Luând în consideraţie datele obţinute, starea medico-socială a bolnavilor de tuberculoză, devine clar
că mulţi din ei au nevoie de suport social, psihologic,
juridic, de acea au fost efectuate unele modificări în
ajutorul antituberculos. În anul 2011, cu ajutorul Fondului Global, au fost deschise multe centre comunitare
(Community Centre) pentru susţinerea bolnavilor de
TB, ceea ce a avut o mare importanţă în activizarea lucrului sanitaro-informativ, în efectuarea unui complex
de măsuri cu caracter sociopsihologic, pentru a atrage
la tratament cât mai mulţi bolnavi de tuberculoză.
Datorită colaborării internaţionale, în special
cu OMS, au avut loc schimbări radicale în viziunea
multor aspecte ale Programelor Naţionale de luptă
cu TB. Au fost revăzute radical compartimentele care
ţineau de supravegherea epidemiologică şi monitoringul TB, screeningul diagnosticării, cuprinderea
generală cu asistenţă medicală şi profilaxia TB în
contextul complex al sistemului ocrotirii sănătăţii
şi al protecţiei sociale, iar în practica medicului de
familie au apărut noi metode de activitate.
Concluzie
Sistemul nou ce activează în asistenţa curativă
şi de reabilitare a bolnavilor de tuberculoză şi a
persoanelor cu ITL, creşterea rolului medicilor de
familie, cărora le revine efectuarea celor mai multe
măsuri antituberculoase, ne permit să susţinem că
în Republica Moldova va fi realizată Strategia OMS
de lichidare a tuberculozei. |
|