Abstract:
Introducere
Edemul pulmonar, definit prin acumularea
anormal crescută a lichidului în plămân, este o urgenţă medicală prin cele două forme clinice (cardiogen
şi noncardiogen), care deşi au cauze distincte, iniţial pot fi o adevărată provocare pentru clinician, având
manifestări clinice similare.
În cazul edemului pulmonar cardiogen, anamneza este de obicei revelatoare pentru antecedente de
boală cardiovasculară (asociată cu disfuncţie ventriculară stângă sau hipertensiune venoasă pulmonară),
pe fondul căreia survine un factor precipitant.
Diagnosticul pozitiv este susţinut de aspectul
imagistic tipic, prezentat iniţial printr-un desen interstiţial nestructurat (edem interstiţial), care evoluează
spre opacităţi alveolare difuze, dependente de gravitaţie, cu o distribuţie perihilară în ”aripi de fluture”. Scopul studiului
Scopul acestei cercetări a fost evidenţierea
dificultăţilor de diagnostic şi de management, prin
analiza unei serii de cazuri cu edem pulmonar internate în clinica de pneumologie pentru suspectarea
infecţiei pulmonare.
Material şi metode
A fost analizată retrospectiv o serie de 13 cazuri
de edem pulmonar, pacienţi spitalizaţi în clinica de
pneumologie. Au fost documentate manifestările
clinice, rezultatele investigaţiilor paraclinice şi metodele de tratament.
Rezultate obţinute şi discuţii
Contingentul celor 13 pacienţi din studiu include
5 femei şi 8 bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 74
de ani. Edem pulmonar unilateral a fost apreciat în 2
cazuri, edem pulmonar bilateral, dar cu repartiţie asimetrică – alte 2 cazuri; un caz de edem pulmonar din
feocromocitom, un caz de edem pulmonar neurogen
la o pacientă cu epilepsie. Într-un caz, edemul pulmonar a fost considerat ca o complicaţie la o pacientă
cunoscută cu defect de sept interventricular, necroptic
confirmată infecţia cu Micobacteria tuberculosis.
Endocardita infecţioasă ca şi cauză a glomerulonefritei a fost confirmată necroptic într-un caz, edemul
pulmonar fiind considerat ca manifestare a plămânului uremic. În baza manifestărilor imagistice de la
HRCT toracică, pattern limfangitic a fost identificat
în 3 cazuri, care au impus diagnosticul diferenţial cu
limfangita carcinomatoasă şi proteinoza alveolară.
Concluzii
Erorile de diagnostic în edemul pulmonar mai
des sunt cauzate de aspectul imagistic atipic prin
afectare unilaterală sau repartiţie bilaterală asimetrică, vârsta tânără cu lipsa datelor anamnestice
de patologie cardiacă, pandemii virale, dar şi de
accesibilitatea limitată a investigaţiilor ce ar permite
efectuarea unui diagnostic diferenţial rapid (EcoCG,
inclusiv transesofagiană, proBNP, troponine).
