Introducere: Exenteraţia pelvină este cea mai complexă operaţie radicală, utilizată în general pentru neoplaziile tractului genital
intern cu invazie în organe vecine, şi care îndepărtează total sau parţial, tractul genital intern, vezica urinară, rectul și canalul
anal. Intervenţiile se diferenţiaza prin extensia rezecţiei şi prin modalitatea de diversie a tractului digestiv şi a aparatului urinar.
Lucrarea urmăreşte indicaţia chirurgicală, punctul de origine şi extensia locoregională a neoplaziilor, modalităţile de rezolvare a
polului urinar și digestiv, precum şi rezultatele postoperatorii ale cazurilor operate de o singură echipă chirurgicală într-un
interval de 2,5 ani.
Material şi metode: Au fost urmărite retrospectiv, în intervalul ianuarie 2013 – iunie 2015, exenteraţiile pelvine totale sau
pelvectomiile parţiale, anterioară sau posterioară, efectuate în Clinica de chirurgie a spitalului “Dr.I.Cantacuzino”, Bucureşti.
Rezultate: Din totalul de 20 de operaţii, au fost 12 exenteraţii totale (2 bărbaţi asociind prostatectomie totală), 3 pelvectomii
anterioare şi 5 pelvectomii posterioare. În doar 5 din intervenţii s-a prezervat un bont anal care a permis anastomoza mecanică
ultrajoasă protejată de ileostomie. Cele mai dificile probleme de management postoperator le-a ridicat modalitatea de rezolvare
a polului urinar. În cîte o situaţie s-a putut reimplanta ureterul în vezica urinară sau s-a creat o neovezică cu perete ileal. În 7
cazuri s-a practicat ureterostomie percutană în “ţeavă de puşcă”, iar în 6 cazuri ureteroileostomie “Bricker”. Mortalitatea la 30 de
zile a fost de 3 (15%) cazuri.
Concluzii: Deși sunt considerate intervenţii dificile pentru echipa chirurgicala şi mutilante pentru pacienţi, exenteraţiile pelvine
reprezintă o modalitate de îmbunătăţire a duratei de supravieţuire şi a calităţii vieţii pacienţilor aflaţi în stadii avansate de
neoplazii pelvine, rectale sau genitourinare.
Introduction: Pelvic exenteration is one of the most complex oncological procedures with indication mainly in invasive genital
neoplasia. Procedures differ by the extent of resection or by the type of urinary and digestive diversion. This paper aims to
evaluate surgical indications, histological type and degree of local tumor invasion, technical options for urinary and digestive
diversions and the postoperative outcome of all cases approached by one surgical team during 2.5 years.
Material and methods: We retrospectively analyzed all cases operated on with total or partial (anterior/posterior) pelvectomies.
Results: Twelve out of 20 cases were total pelvectomies and the rest of 8 cases were partial approaches (3 anterior and 5
posterior exenterations). Only in 5 cases we performed an ultra-low colo-anal anastomosis with temporary ileal diversion. Most
difficult postoperative issues were related to urinary diversion. In one situation was possible to re-implant the ureter into urinary
bladder and in another – to create the neo-bladder from the ileal wall. In 7 cases the percutaneous ureterostomiy and in 6 cases
– ureteroileostomy “Bricker” were performed. The 30-day mortality rate was 15% (3 patients).
Conclusions: Although considered a difficult intervention for surgeon and impairing for patient, pelvectomy represents an
acceptable solution to extend survival and quality of life in patients with advanced stages of rectal or genital neoplasms.
