Introducere: Ischemia mezenterică acută (IMA) rămâne una dintre problemele cele mai complexe şi controversate în chirurgia
abdominală. Rata mortalităţii acestui grup de pacienţi constituie 60-93%.
Scopul lucrării: Ameliorarea rezultatelor tratamentului IMA în baza optimizării tacticii de diagnosticare şi a tratamentului
chirurgical.
Material şi metode: A fost efectuată o analiză retrospectivă și prospectivă a rezultatelor obținute în urma investigațiilor și
tratamentului a 93 bolnavi consecutivi cu IMA în perioada 2007-2015. În lotul prospectiv, tratament bazat pe Damage Control
Surgery (DCS), au fost 51 pacienți consecutivi cu IMA (aa. 2009-2015). Lotul de control – 42 pacienți cu patologia dată (aa.
2007-2009). Vârsta pacienților cu IMA a variat: 26 – 95 ani, media constituind 70 ani. Pe lângă investigaţiile de rutină, diagnoza
de IMA a fost stabilită prin aprecierea D-dimerilor, lactatului seric, albuminei ischemic modificate, 3D-CT angiografie şi
laparoscopie. În lotul prospectiv au fost 43 cazuri de IMA arterială şi 8 cazuri de IMA venoasă. Intervenţia primară a inclus
rezecţia porţiunii de intestin compromis: intestin subțire (n=30), intestin subțire + hemicolon drept (n=12), intestin subțire +
necroză subtotală a colonului (n=1), necroză totală (n=8).
Rezultate: Mortalitatea postoperatorie (lotul prospectiv) a fost 31/51, ce constituie 60,78%.
Concluzii: S-a stabilit, că abordarea tacticii DCS în caz de IMA permite o reducere semnificativă a ratei mortalității
postoperatorii, comparativ cu tactica standard.
Introduction: Acute mesenterial ischemia (AMI) is one of the most complex and controversial problems of abdominal surgery.
Mortality rate in this group of patients constitutes 60%-93%.
Aim: To improve results of treatment of AMI by optimizing diagnosis and surgical management of this disease.
Material and methods: We performed a retrospective and prospective analysis of the results of investigation and treatment of
93 cases of AMI for the period 2007-2015. In the prospective group treated by Damage Control Surgery (DCS) were included 51
consecutive patients with AMI (2009-2015 years); in the control group – 42 patients with this pathology (2007-2009). The age of
the patients with AMI varied from 26 to 95 years, average constituting 70 years. Additionally to routine investigations, the
diagnosis of AMI was made using determination of D-dimmers, serum lactate, ischemic modified albumin, 3D-CT angiography
and laparoscopy. In the prospective group there were 43 cases of arterial AMI and 8 cases of venous AMI. Primary intervention
included resection of the compromised intestine: small intestine (n=30), small intestine + right hemi-colon (n=12), small intestine
+ subtotal necrosis of the colon (n=1), total necrosis (n=8).
Results: Mortality after surgery in the prospective group – 31/51, that constituted 60.78%.
Conclusions: It was determined that management using DCS in cases of AMI reduce substantially post-surgery mortality rate
when compared with standard approach.
