Particularităţile morfopatologice ale structurilor tisulare perichistice în chistul hidatic pulmonar la copii

Abstract

Introducere: Atitudinea faţă de procedeul optim de rezolvare a cavităţii reziduale după operaţiile de echinococectomie pulmonară este controversată, mai frecvent recurgându-se la obliterarea acesteia prin capitonaj. Scopul: Evaluarea modificărilor morfopatologice ale ţesuturilor perichistice în chistul hidatic pulmonar necomplicat la copii cu dezvoltarea insuficienţei suturilor de capitonaj în perioada postoperatorie. Material şi metode: Studiul cuprinde analiza observaţiilor clinice, imagistice şi morfopatologice la 18 pacienţi în vârstă de 4-17 ani operaţi cu chist hidatic pulmonar necomplicat. Rezultate: La pacienţii cu modificări morfopatologice perifocale moderate (61,1% cazuri) obliterarea spontană a cavităţilor reziduale s-a produs în primele 5-6 luni de la intervenţia chirurgicală, pe când la cei cu modificări semnificative (38,9% cazuri) evoluţia postoperatorie a fost gravă, cu persistenţa fistulelor bronşice şi dezvoltarea pneumotoraxului compresiv. În aceste cazuri grave obliterarea spontană a cavităţilor reziduale s-a produs după 9-14 luni de la intervenţia chirurgicală, iar în 28,7% din cazuri a fost constatată dezvoltarea unui proces bronho-pulmonar cronic. Concluzii: În chistul hidatic pulmonar la copii ponderea cazurilor de insuficienţă a suturilor de capitonaj al cavităţilor reziduale postechinococectomice se află în relaţie directă cu severitatea modificărilor morfopatologice, depistate în structura capsulei fibroase şi a parenchimul pulmonar perichistic. Ţesuturile perichistului au un potenţial sporit de regenerare, care influenţe ază semnificativ evoluţia favorabilă a proceselor de reparare şi obliterare ale cavităţilor reziduale postoperatorii în cazurile de insuficienţă a suturilor de capitonaj, ceea ce permite de a fi tratate conservativ.

Introduction: The attitude towards the optimal method for solving residual cavity after pulmonary echinococcectomy is controversial, it being frequently solved by obliteration through capitonnage. Aim: To assess morphopathological changes of pericystic tissue in uncomplicated pulmonary hydatid cyst in children with the development of the capitonnage sutures failure in the postoperative period. Material and methods: The study includes analysis of clinical, imaging and morphopathological observations of 18 patients aged 4-17, subjected to surgery for uncomplicated pulmonary hydatid cyst. Results: In patients with moderate perifocal morphopathological changes (61.1% of cases) the spontaneous obliteration of residual cavities occurred within the first 5-6 months after surgery, while those with significant changes (38.9% of cases) had an altered postoperative evolution with the persistence of bronchial fistulas and development of compressive pneumothorax. In severe cases, spontaneous obliteration of residual cavities occurred 9-14 months after surgery, and in 28.7% of cases a chronic broncho-pulmonary process developed. Conclusions: In pulmonary hydatid cyst in children the rate of the capitonnage sutures failure of residual cavity after echinococcectomy is directly related to the severity of morphopathological changes detected in the structure of fibrous capsule and pericystic lung parenchyma. The pericyst tissue has a higher potential of regeneration, significantly influencing the favorable development of reparative processes and obliteration of postoperative residual cavities in cases of capitonnage sutures failure, which allows treating it conservatively.