Introducere: Rezultatele nesatisfăcătoare ale tratamentului pacienților cu obstrucție biliară proximală, sunt legate cît cu
inoperabilitatea tumorii, atît și cu imposibilitatea intervenției chirurgicale pe fondal de sindrom icteric. În acest context abordarea
prin drenarea percutană transhepatică în tumorile hepatice hilare este optimală și în anumite cazuri prezintă singura soluție
curativă.
Scopul studiului: Diminuarea severității sindromului icteric prin drenarea biliară externă percutană transhepatică la pacienții cu
obstrucție biliară proximală.
Material și metode: Studiul prezentat include 53 pacienți cu obstrucție biliară proximală – 39 (73,6%) au fost tratați în SR
ACSR în perioada anilor 2010-2014. La 14 (26,4%) pacienți din cauza obstrucției căilor biliare hilare cu deconectarea ducturilor
segmentare drenarea externă percutană transhepatică a fost contraindicată. Patologia prezentă: tumora cefalică pancreatică –
n=17, colangiocarcinomul (tumoră Klatskin) – n=11, tumorile metastatice ale zonei pancreatobiliare – n=5, tumoră veziculară –
n=6.
Rezultatele: În majoritatea cazurilor – 36 (77,8%) a fost efectuată decompresia percutană transhepatică externă. La 3 (7,4%)
pacienți cu obstrucția biliară Bismuth I a fost instalată drenarea externă-internă. Pentru restabilirea pasajului enteral a bilei a fost
efectuată etapa a două a intervenției chirurgicale: hepaticoenterostomie la 5 pacienți, microjejunostomia la 31 (79,4%) cazuri.
Complicațiile precoce: 5 (12,8%) pacienți cu peritonită de origine biliară din cauza deplasării drenajului. Mortalitatea în perioada
postoperatorie precoce la un singur pacient a fost cauzată de insuficiența hepatică progresantă.
Concluzii: În obstrucțiile biliare proximale drenarea biliară externă percutană este preferabilă ca primă etapă în tratamentul
icterului mecanic. La pacienții incurabili metoda aplicată este unica posibilă cu scop paliativ.
Introduction: The poor results for the proximal biliary obstruction patients’ treatment can be lead to the tumour inoperability, in
case of the icteric syndrome or can be caused by the impossibility of surgical intervention. In this case the percutaneous
transhepatic draining in patients with hepatic hilar tumours is optimal and in some cases may be considered as a single curative
solution.
Purpose: Reducing of the icteric syndrome severity by the percutaneous external biliary drainage in patients with proximal
biliary obstruction.
Material and methods: The present study included 53 patients with proximal biliary obstruction – 39 (73.6%) that were treated
in the RH CSRA during 2010-2014. At 14 (26.4%) patients in case of the hilarious bile ducts obstruction that is associated with
segmental ducts deconnectation, the percutaneous transhepatic draining was contraindicated. Prezent pathology: pancreatic
head cancer n=17, сholangiocarcinoma (Klatskin tumour) n=11, metastatic pancreatobiliary tumours n=5, tumours of the
gallbladder in 6 patients.
Results: In the majority of cases – 36 (77.8%) it was effectuated percutaneous transhepatic external decompression. In 3
(7.4%) patients with biliary obstruction Bismuth I was installed the external-internal drainage. For the bile enteral passage
restoring was effectuated the second round of surgery: hepaticoenterostomy in 5 patients, microjejunostomy in 31 (79.4%)
cases. Early complications: 5 (12.8%) patients with biliary origin peritonitis due to the drainage displacement. Mortality in the
early postoperative period in a single patient was caused by progressive hepatic failure.
Conclusions: In the proximal obstructions the percutaneous biliary external drainage is preferable as a first step of the
mechanic jaundice treatment. In incurable patients the applied technique is the only possible palliative method.
