Introducere: Plăgile inimii care au reușit să fie transportate spre spital, fac parte din urgențele chirurgicale majore. Reprezintă
3,1% din toate traumatismele toracice conform EACTS. Cardiorafia care asigură hemostaza și vindecarea cordului poate avea
rezultat bun și pentru o plagă cu dimensiuni importante.
Scopul lucrării: Revizuirea conduitei intraspitalicești la pacienții cu plagă de cord cu evidențierea aspectelor intraoperatorii și a
rezultatelor precoce ale tratamentului.Material și metode: Per total 36 de pacienți au fost internați cu plagă de cord (B:F – 35:1) în perioada: ianuarie 2005-mai 2015;
dintre care 2 pacienți au avut plagă pericardică și unul – plagă cardiacă nepenetrantă. S-au analizat datele demografice,
intervalul de timp de la traumatism până la operație, afectarea cavităților cardiace, examenele paraclinice efectuate preoperator
în funcție de instabilitatea hemodinamicii. Pacienții au fost repartizați în două loturi: I – “răniții albi” (n=14), cu șoc hipovolemic și
II – “răniții albaștri” (n=22) cu șoc cardiogen. Toți pacienții au fost operați de urgență prin toracotomie antero-laterală stângă (24)
și dreaptă (12). Intraoperator s-a depistat plagă a VS (18), VD (8), AS (6), AD (3), VCS (1); în toate cazurile însoțite de
hemopericard și hemopneumotorace.
Rezultate: Durata medie de spitalizare – 17,6±3,6 zile, inclusiv în ATI – 2,4±1,2 zile. Au decedat 7 (19,4%) pacienți după stop
cardiac pe masa de operație: lotul I – 4 (28,6%), iar lotul II – 3 (13,6%).
Concluzii: Cardiorafia aplicată în timp reușit și gradul de agresivitate a plăgilor pe camerele cordului s-au soldat la pacienții
cazuisticii prezentate cu o rată de supraviețuire de 80,6%, șocul hipovolemic fiind asociat cu pronostic mai rezervat, deşi fără
diferenţă statistic semnificativă.
Introduction: Cardiac injuries, in patients surviving until transportation to the hospital, represent major surgical emergencies.
According to EACTS heart injuries account for 3.1% of all thoracic traumas. Cardiorrhaphy which provides heart wound closure
and haemostasis may provide good results even for a large lesion.
The purpose: Review of in hospital management of the patients with heart injury, highlighting intraoperative issues and early
results of treatment.
Material and methods: In the period January 2005-May 2015 there were 36 hospitalized patients (M:F – 35:1) with heart injury,
out of which 2 patients have had pericardial injury and one – nonpenetrating cardiac injury. The following parameters were
analyzed: demographic data, the time from injury to surgery, injured cardiac chambers, preoperative paraclinical examinations
depending on the hemodynamic instability. Patients were distributed into two groups: I – “white injured” (n=14) with hypovolemic
shock and II – “blue injured” (n=22) with cardiogenic shock. All patients were operated by emergency anterolateral thoracotomy:
left (24) and right (12). Intraoperatively injury of LV (18), RV (8), LA (6), RA (3), SCV (1) were detected, in all cases
accompanied by haemopericardium and haemopneumothorax.
Results: The median hospital stay – 17.6±3.6 days, including in ICU – 2.4±1.2 days. Seven (19.4%) patients died after cardiac
arrest on the operating table: in group I – 4 (28.6%), and in group II – 3 (13.6%).
Conclusions: Cardiorrhaphy performed at proper time and degree of heart chambers injuries resulted in 80.6% survival in our
case series; hypovolemic shock was associated with worse outcomes, though without statistically significant difference.
