Diagnosticul şi tratamentul meşelor chirurgicale textile reţinute în abdomen

Abstract

Introducere: Meşele textile chirurgicale (MTC) reţinute neintenţionat în cavitatea abdominală rămâne o problemă în pofida măsurilor de precauţie. Fiind calificate ca eroare medicală majoră, acestea sunt raportate rareori. Evoluţia naturală a patologiei rămâne neclară, iar diagnosticul şi tratamentul este complicat şi nu e standardizat. Scopul studiului constă în analiza caracteristicelor anamnestice, clinice, evolutive şi imagistice ale MTC abdominale reţinute, precum şi a modalităţilor şi rezultatelor tratamentului. Material şi metode: Pe parcursul a 12 ani în două Clinici chirurgicale au fost internaţi 12 pacienţi cu MTC reţinute. Bărbaţi – 4, femei – 8, cu vârsta medie de 32 ani. Perioada de la prima intervenţie chirurgicală până la reinternare a variat de la 5 zile până la 13 ani. Examinarea imagistică a inclus radiografia abdominală, scanarea ultrasonografică şi tomografia computerizată. Rezultate: Manifestările clinice ale MTC au fost nespecifice şi variabile. Ultrasonografia transabdominală a demonstrat o formaţiune bine delimitată cu o umbră posterioară intensă. Tomografia computerizată a relevat o masă “spongioasă” bine conturată cu bule de aer în interior. Într-un caz diagnosticul a fost stabilit în timpul gastroscopiei. Unsprezece pacienţi au necesitat operaţie repetată cu înlăturarea MTC şi drenarea colecţiei abdominale contaminate. Concluzii: MTC reţinută trebuie considerată ca diagnostic posibil la orice pacient postoperator, ce prezintă semne de infecţie peritoneală sau formaţiune abdominală. De obicei, pentru înlăturarea MTC din cavitatea abdominală este necesară intervenţia chirurgicală repetată, aceasta fiind deseori asociată cu o morbiditate înaltă.

Introduction: Retained textile surgical meshes (TSM) which are left in abdominal cavity are a problem despite precautions measures. Being qualified as major medical error, they are rarely reported. The natural evolution of condition is indistinct, whereas diagnosis and treatment are difficult and not standardized. Aim of study is to analyze historical, clinical and imaging characteristics of retained abdominal TSM, as well as modalities of treatment and their results. Material and methods: During 12-years period twelve patients with retained TSM were admitted in two Departments of Surgery. Males – 4, females – 8, with median age 32 years. Time to readmission after first surgery ranged from 5 days to 13 years. Imaging studies included abdominal radiography, ultrasound scan, and computed tomography. Results: The clinical manifestations of TSM were nonspecific and variable. Transabdominal ultrasound had shown a welldefined mass with a strong posterior shadow. Computed tomography revealed a well-defined “spongiform” mass with gas bubbles inside. In one case the diagnosis was made by upper gastrointestinal endoscopy. Eleven patients required repeated surgery with removing of TSM and drainage of contaminated intra-abdominal collection. Conclusions: Retained TSM should be considered as a possible diagnosis in any postoperative patient, who presents signs of peritoneal infection or with abdominal mass. Repeated surgery is usually required for removing TSM from abdominal cavity, and often is associated with high morbidity.