Polipectomia endoscopică incompletă

Abstract

Introducere: Polipectomia endoscopică (PE) previne cancerul digestiv, însă rezecția poate fi incompletă. Scopul: Determinarea ratei rezecției incomplete (RRI) și factorilor de risc. Material și metode: Studiul este prospectiv, pe 417 de pacienți după PE. PE s-a considerat incompletă în condiții posthistologice R1 și Rx a specimenului postoperator și la prezența țesutului neoplazic la marginea plăgii. Rezultatul principal a fost procentul de polipi incomplet rezecați – RRI. Corelația dintre RRI și dimensiunile polipului, morfologie, histologie, tehnica PE și experiența endoscopistului s-au analizat statistic. Rezultate: S-au rezecat 548 leziuni neoplazice ale mucoasei digestive. Morfologic: 239 leziuni 0-Ip, 169 (0-Is), 138 (0-IIa,b,c) și 2 (0-III). Leziuni diminutive (≤5 mm) – 86 (15,69%), mari (≥20 mm) – 58 (10,58%). Histologic: polipi hiperplastici – 22 (3,79%), adenoame (Ad) – 443 (80,84%), adenocarcinoame – 24 (4,37%). RRI=8,76%: R1 = 34 (6,2%) (R1m=29; R1p=5), Rx=14 (2,55%) (Rxm=12; Rxp=2). RRI a fost 17,3% și 6,8% pentru neoplaziile >15mm și 5-15mm; 27,0% și 5,2% pentru Ad festonate și Ad convenționale. Experiența endoscopistului: RRI=24,6% în primele 30 PE și 9,2% după 110 PE. RRI=34,2% în PE cu forcepsul. Rezecția “en bloc” a avut o RRI de 2,1% comparativ cu rezecția pe fragmente (22,6%). Au influențat RRI: dimensiunile leziunii, tehnica de rezecție, experiența endoscopistului. Localizarea, morfologia, histologia nu influențează RRI. Concluzii: PE cu forcepsul este inadecvată. PE cu ansa este eficientă în leziunile pediculate. În leziunile sesile și plane este indicată mucozectomia, tehnicile “en bloc”. Selectarea tehnicii PE se face corespunzător dimensiunilor, localizării, morfologiei neoplaziei. Rezecția leziunilor mari, localizate în flexurile și orificiile TGI, cu morfologie dificilă, TEL, va fi considerată dificilă și se va efectua în centre specializate.

Introduction: Endoscopic polypectomy (PE) prevents digestive cancer, although resection can be incomplete. The aim: Determine the rate of incomplete resections (RIR) and risk factors. Methods and materials: This is a prospective study on 417 patients after PE. PE was considered incomplete in R1 and Rx post-histologic conditions of post-surgery specimen and if neoplastic tissue was present in wound’s margins. The main result was the percentage of incomplete resected polyps – RIR. The correlation between RIR and the polyp’s dimensions, morphology, histology, PE technique, and endoscopist’s experience was statistically analyzed. Results: 548 neoplastic lesions of the digestive mucosa were resected – morphology: 239 (0-Ip), 169 (0-Is), 138 (0-IIa,b,c), and 2 (0-III), 86 (15.69%) diminutive lesions (≤5 mm) and 58 (10.58%) large (≥20 mm); histology: 22 (3.79%) hyperplastic polyps, 443 (80.84%) adenomas (Ad), 24 (4.37%) adenocarcinomas. RIR=8.76%: R1=34 (6.2%) (R1m=29; R1p=5), Rx=14 (2.55%) (Rxm=12; Rxp=2), RIR=17.3% and 6.8% for >15mm and 5-15 mm neoplasia; RIR=17.3% and 5.2% for serrated and conventional Ad’s; Endoscopist’s experience: RIR=24.6% in the first 30 EP and RIR=9.2% after 110 PE. RIR=34.2% in forceps PE. RIR=2.1% for en bloc and RIR=22.6% for piecemeal resections. RIR were influenced by lesion’s dimension, resection technique, and endoscopist’s experience. The location, morphology, and histology don’t affect RIR. Conclusion: Forceps PE is inadequate. PE with loop is efficient for pediculate lesions. Mucosectomy, en bloc technique, is indicated for sessile and flat neoplasia. Selecting the PE technique must depend on dimensions, location, and morphology of neoplasia. Resection of large lesions, located in flexures and orifices of GIT, with difficult morphology, LST, is considered difficult and must be performed in specialized centers.