Introducere: Endometrioza cicatricei postoperatorii (ECP) reprezintă o patologie rară, dificilă în diagnostic. Cel mai frecvent
ECP este condiționată de chirurgia obstetricală și actualmente se observă tendința creșterii incidenții ECP, asociată de sporirea
numărului operațiilor cezariene.
Material și metode: Studiul constă în analiza a 30 cazuri de ECP tratate chirurgical la baza a două Clinici pe parcursul anilor
1991-2014.
Rezultate: Vârsta medie a pacientelor cu ECP a constituit 30,4±1,1 ani. A predominat ECP a peretelui abdominal anterior 80%
(24/30). La stabilirea diagnosticului au fost utilizate metode imagistice: ultrasonografie, USG cu doplerografie, TC și RMN. Au
fost constatate particularitățile caracteristice pentru ECP: prevalența în unghiul stâng al cicatricei postoperatorii după incizia
Pfannenstiel (78,3%, p<0,0001), ECP monofocal (90%, p<0,0001), localizare în fascie și mușchi (62,5%, p<0,0001). Toate
pacientele au suportat intervenție chirurgicală cu excizia ECP “en bloc” depășind 5-10 mm în limitele țesuturilor sănătoase.
Lichidarea defectului abdominal cu suturarea aponevrozei “tension free” (n=15), plastia peretelui abdominal cu material sintetic
(n=3). În 4 cazuri au fost efectuate intervenții simultane. Examenul histopatologic al macropreparatelor înlăturate confirmă
diagnosticul de ECP și precizează că intervenția chirurgicală a fost radicală (R0). Perioada medie de supraveghere a constituit
– 8,8±1,3 ani, recidive nu au fost.
Concluzii: Un avantaj al tomografiei computerizate și rezonanței magnetico-nucleare este sensibilitatea majoră în depistarea
formațiunilor de dimensiuni mici, leziunilor hemoragice și determinarea gradului de extindere a procesului în țesuturile
adiacente. Tratamentul chirurgical prin excizia “en bloc” cu 5-10 mm în limitele țesutului sănătos (rezecția R0) cu păstrarea
integrității formațiunii, se consideră metoda de bază în tratamentul ECP și prevenirea recidivei.
Introduction: Postoperative scar endometriosis (PSE) is a rare pathology, difficult to diagnose. Most commonly PSE is a result
of obstetric surgery with an ascending incidence tendency due to the increasing number of caesarian sections.
Material and methods: The research included 30 cases of PSE treated surgically within two clinical facilities during 1994-2014.
Results: The mean age of the patients with PSE was 30.4±1.1 years. Anterior abdominal wall PSE accounted for 80% (24/30).
The diagnostic workout included: ultrasonography, Doppler USG, CT and MRI. Characteristic features for PSE were found:
prevalence in the left corner of the postoperative scar after Pfannenstiel incision (78.3%; p<0.0001), monofocal PSE (90%;
p<0.0001), localization within the fascia and muscles (62.5%; p<0,0001). All the patients underwent en bloc surgical excision of
the PSE with a 5-10 mm margin of the unaffected surrounding tissues. The abdominal defect was closed by tension free
aponeurosis suture (n=15), abdominal alloplasty with synthetic meshes (n=3). In 4 cases simultaneous interventions were performed. Histopathology studies of the resected specimens proved PSE and confirmed R0 resection. The median follow up
was 8.8±1.3 years, no recurrences were registered.
Conclusions: The advantage of computed tomography and magnetic resonance imaging is the high sensitivity for small
lesions, hemorrhagic lesions and assessment of PSE extension to the surrounding tissues. En bloc surgical resection with a 5-
10 mm margin of the unaffected surrounding tissues (R0 resection) with maintaining the integrity of the lesion is considered the
main treatment and recurrence prevention method of the PSE.
