Plastia esofagului cu jejun

Abstract

Introducere: Începutul erei de plastie a esofagului din ansa jejunală a fost pus de chirurgul elveţian din Lozana – Cezar Roux, care în 1906 a operat pentru prima dată un pacient cu stenoză postcaustică de esofag, ca substituient folosind grefa din jejun croită pe pedicul vascular lung. Scopul lucrării a fost demonstrarea eficacităţii și viabilităţii plastiei esofagului cu jejun. Material și metode: Am efectuat 70 de esofagoplastii cu jejun. Ca indicaţii pentru substituţia cu jejun au servit stenozele postcaustice segmentare a esofagului toracic inferior – 42 cazuri, stenozele peptice supracardiale și esofagul Barrett – 15 cazuri, neoplasmul joncţiunii esofago-gastrice – 10. Rezultate: În 3 cazuri de stenoze segmentare a esofagului cervical am efectuat plastia cu segment jejunal transplantat cervical pe anastomoze vasculare. În celelalte cazuri am recurs la plastia intrapleurală, croind grefa de lungime până la crosa venei azigos. Intervenţia o efectuăm prin 2 căi de acces: prin laparotomia xifo-ombilicală și toracotomia laterală pe stânga – 6 cazuri, toracotomia laterală pe dreapta – 61 cazuri. Au survenit 7 decese. Rezultatele la distanţă constată o bună adaptare funcţională. Concluzii: Esofagoplastia cu jejunul este o metodă fiziologică de restabilire a esofagului și este indicată în varianta substituţiei segmentului distal prin procedeu intrapleural. În tehnica operatorie o importanţă deosebită are disecţia arcadelor vasculare și modelarea grefei jejunale viabile.

Introduction: The first esophageal reconstruction with jejunum took place in 1906 when in Lausanne Swiss surgeon Cezar Roux performed surgery for esophageal post-caustic stricture using long pedicle of jejunum. The aim of study was to demonstrate the efficacy and viability of esophageal reconstruction with jejunum. Material and methods: We performed 70 esophageal reconstructions with jejunum. The indications for esophageal reconstruction with jejunum were: post-caustic esophageal stricture of inferior thoracic segment – 42, supracardial peptic stricture and Barrett’s esophagus – 15, carcinoma of gastro-esophageal junction – 10. Results: In 3 cases of segmental esophageal stricture we performed plasty with free segment of jejunum transplanted in cervical region with vascular anastomoses. In other cases, we performed intra-pleural esophageal reconstruction with long jejunal graft tailored up to the level of azygos vein junction. We perform this operation using 2 accesses: xifo-umbilical laparotomy with left lateral thoracotomy – 6 cases, right lateral thoracotomy technique – 61. Seven patients died. Long term results show good functional adaptation. Conclusions: Esophageal reconstruction with jejunum is a physiologic method of the restoration of the esophagus and is indicated for substitution of distal segment via intrapleural procedure. In this technique the careful dissection of vascular arcades and modeling of the viable jejunal graft are of paramount importance.