Introducere: Leziunile multiple ale cutiei toracice cu fracturile coastelor și oaselor centurii scapulare provoacă şoc din cauza
impulsurilor multifocale de durere, dezvoltării insuficienţei respiratorii severe. Tratamentul fiecărei leziuni este dificil din cauza
traumelor multiple asociate.
Scopul: Îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului prin stabilizarea precoce a fracturilor.
Material și metode: Studiul este bazat pe rezultatele tratamentului a 136 pacienţi cu leziuni multiple, tratați în anii 2011-2014.
Leziunile grilajului costal erau asociate cu traumatism cerebral, leziuni ale organelor abdominale, fracturile oaselor tubulare
lungi şi ale bazinului. Fracturi multiple ale centurii scapulare au fost constatate la 47 pacienţi, în 12 cazuri erau depistate fracturi
ale vertebrelor toracice.
Rezultate: Fracturile de claviculă şi scapulă cu leziuni costale multiple unilaterale, provocau o deformaţie marcată a peretelui
toracic cu retragerea cupolei şi formarea "umărului flotant", dereglarea respiraţiei externe. După osteosinteza stabilă a claviculei
se obținea reducerea suficientă a fragmentelor scapulei și coastelor. La deplasarea semnificativă a fragmentelor coastelor,
sternului şi în tratamentul nonoperator fără succes a fost efectuată repoziţia deschisă a fragmentelor osoase, evacuarea
hematomului retrosternal, osteosinteza intramedulară a coastelor.
Concluzii: Stabilizarea fracturilor oaselor centurii scapulare şi a voletului costal la pacienții cu pronostic favorabil și dubios
reduce timpul tratamentului. Pentru accidentaţii cu hemodinamică instabilă a fost aplicată fixarea pneumatică a coastelor, iar
osteosinteza miniinvazivă se aplică după stabilizarea funcţiilor vitale în ordine amînată, înainte de a transfera pacientul de la
ventilaţie mecanică la respiraţie spontană. Osteosinteza miniinvazivă a oaselor centurii scapulare la pacienții cu hemodinamică
stabilă este indicată de urgenţă.
Introduction: Multiple chest injuries with fractures of the ribs and shoulder girdle are shockogenic traumas due to multifocal
pain impulses, development of severe respiratory failure. Treatment of each injury is difficult due to multiple associated trauma.
The aim: To improve results of treatment by early stabilization of fractures.
Material and methods: This study included treatment outcomes of 136 patients with multiple injuries during the period 2011-
2014. Injuries of the rib cage were combined with traumatic brain injury, abdominal organ lesions, fractures of the long bones
and pelvis. Multiple fractures of the shoulder girdle were observed in 47 patients and 12 had fractures of the thoracic vertebrae.
Results: Fractures of the clavicle, scapula with unilateral multiple ribs injuries formed a pronounced deformation of the chest
wall, with retraction of the dome and the "floating shoulder". If significant displacement of fragments of ribs and sternum was
present after unsuccessfully orthopedic treatment – open reduction and intramedullary fixation of ribs was performed,
retrosternal hematoma was evacuated.
Conclusions: The stabilization of fractures of the shoulder girdle and the floating ribs valve in patients with favorable and
uncertain perspective reduces the treatment time. In patients with unstable hemodynamics it is necessary to use a pneumatic
fixation of rib and minimally invasive osteosynthesis after stabilization of vital functions in the delayed order, before transferring
a patient from mechanical ventilation to spontaneous one. Minimally invasive osteosynthesis of bones of the shoulder girdle in
trauma patients with stable hemodynamics must be carried out urgently.
