Reintervențiile chirurgicale în patologia joncțiunii esogastrice

Abstract

Introducere: Tratamentul chirurgical al patologiei joncțiunii esogastrice (JEG) pînă la sfîrșitul anilor ҆90 a fost axat doar pe rezolvarea complicațiilor acestor patologii. Problema a devenit atractivă la implementarea chirurgiei laparoscopice. Scopul lucrării: Evidențierea ratei intervențiilor chirurgicale cît și a patologiilor în cadrul cărora a fost necesitatea de reintervenții chirurgicale. Material și metode: În Clinica noastră timp de 15 ani (2000-2014) au fost tratați 621 pacienți cu patologia JEG. Din aceștia, 76 (12,2%) pacienți au suportat reintervenții chirurgicale. Intervenții repetate prin abord laparoscopic au avut loc în 25 cazuri pentru hernii hiatale (HH) și boală de reflux gastroesofagean (BRGE). HH recidivante au necesitat implantarea plasei sintetice în 75% cazuri. Rezultate: Structura patologiilor JEG reoperate după frecvență, se prezintă astfel: herniile hiatale – 32 cazuri; BRGE – 18 cazuri; esofagul Barrett – 12 cazuri; acalazia – 5 cazuri; stenoza JEG – 5 cazuri; cancer JEG – 2 cazuri; ulcer polar superior – 2 cazuri. Concluzii: Rata reintervențiilor noastre chirurgicale la JEG este comparabilă cu datele din literatura mondială. Reintervențiile au fost adresate predominant BRGE și herniilor hiatale (65,8%). Cauza principală a reintervențiilor chirurgicale este examinarea incompletă a pacienților și experiența insuficientă a chirurgului.

Introduction: Surgical treatment of gastro-esophageal junction (GEJ) pathology to the late ҆90 was focused only on treatment of complications of these diseases. The problem has become attractive after implementation of laparoscopic surgery. The aim: Highlighting both the rate of surgical operations and pathologies which needed re-interventions. Material and methods: During a 15 years period (2000-2014) in our department were treated 621 patients with GEJ pathology. Surgical re-interventions were done in 76 (12.2%) cases. Repeated interventions by laparoscopic way occurred in 25 cases for hiatal hernia (HH) and gastroesophageal reflux disease (GERD). Recurrent HH required synthetic mesh implant in 75% of cases. Results: Structure of re-operated GEJ pathology depending on frequency, are as follows: hiatal hernia – 32 cases; GERD – 18 cases; Barrett ҆s esophagus – 12 cases; achalasia – 5 cases; GEJ stenosis – 5 cases; GEJ cancer – 2 cases; superior polar ulcer – 2 cases. Conclusion: Our rate of surgical re-interventions on GEJ is comparable to the world literature. Re-interventions were addressed predominantly to GERD and hiatal hernias (65.8%). The main reason for surgical re-intervention is incomplete examination of patients and insufficient experience of the surgeon.