Opțiuni diagnostice și de tratament în icterul mecanic

Abstract

Introducere: Sindromul icterului mecanic caracterizează un șir de entități nozologice și necesită de regulă tratament chirugical. Material și metode: Studiul retrospectiv 2010-2014 ce a cuprins 104 pacienți ce prezentau icter mecanic la internare. Bărbați – 41 (39,5%); de sex feminin – 63 (60,5%); majoritatea cu vîrstă peste 60 ani (68%). Icterul obstructiv a fost confirmat clinic, USG, examene biochimice (100%), ERCP (21%), RMN-CT – 18%. Indicația operatorie a constituit-o icterul mecanic în sine (21 cazuri) și afecțiunea chirurgicală pe care o caracteriza (46 cazuri). Rezultate: Au fost operați 67 (64,4%) pacienți, neoperați – 37 (35,6%). Operații miniinvazive – colecistectomie laparoscopică – 12 cazuri, în asociere cu papilosfincterotomie endoscopică (PSTE) preoperatorie – 3 cazuri. PSTE singulară – 8 cazuri. Operații paliative de drenaj biliar – 14 cazuri, cu intenții de radicalitate – 27 cazuri, duodenopancreatectomii pe întreg lot – 7 cazuri, mortalitate postoperatorie – 4 (3,8%) cazuri. Concluzii: (1) Icterul mecanic este o componentă diagnostică a unui șir de entități chirurgicale, prezintă indicații pentru tratament chirurgical în urgență temporizată dacă demersul diagnostic nu progresează. (2) Tratamentul icterului benign este bine codificat, deși include modalități tehnico-tactice variate. Tratamentul chirurgical tradițional este un procedeu de referință, însă tratamentul miniinvaziv tinde să-l înlocuiască pe măsură ce procedeul se extinde inexorabil. (3) Rezolvarea icterului obstructiv tumoral și pseudotumoral rămâne în continuare un capitol dificil al chirurgiei moderne.

Introduction: Jaundice is a syndrome characterized by a number of nosological entities which need as a rule a surgical treatment. Material and methods: The retrospective study within 2010-2014 comprised 104 patients with mechanical jaundice symptoms at hospitalization: 41 (39.5%) men, 63 (60.5%) women, the majority aged over 60 (68%). Obstructive jaundice was clinically confirmed by USG examination, biochemical analysis (100%), ERCP (21%), MRI-CT (18%). The mechanical jaundice itself (21 cases) as well as the surgical disease (46 cases) which characterizes it was an indication for surgical operation. Results: Sixty seven (64.4%) patients have been operated; in 37 (35.6%) cases the patients were not operated. Minimally invasive operations – laparoscopic cholecystectomy – 12 cases, associated with presurgical endoscopic papilla sphincterotomy (PSTE) – 3 cases; singular endoscopic papilla sphincterotomy – 8 cases. Palliative biliary drainage operations – 14 cases, with intention to total extraction – 27 cases, duodenopancreatectomy out of all the observed patients – 7 cases, post-operative mortality – 4 (3.8%) cases. Conclusions: (1) The mechanical jaundice is a diagnostic component of a number of surgical entities which has indications for urgent surgical treatment postponed if the diagnostic approach shows no progress. (2) The treatment of benign jaundice is well codifies, although includes various technical and tactical methods. Traditional surgical treatment is a reference method, but mini-invasive treatment tends to replace it as the it extends inexorably. (3) Treatment of obstructive and pseudotumour jaundice is still a difficult chapter of modern surgery.