Introducere: Ocluzia intestinală congenitală este o patologie frecvent întâlnită la nou-născut – 1:3000, cu o letalitate de 16,5-
64%. Diagnosticul anomaliilor asociate, tratamentul chirurgical adecvat şi conduita postoperatorie rămân dificile.
Scopul: De a ameliora rezultatele tratamentului chirurgical al nou-născuţilor cu patologie congenitală a intestinului prin alegerea
metodei optime de refacere a continuităţii tractului intestinal.
Material şi metode: Am analizat 214 nou-născuți pentru patologie congenitală a intestinului subţire într-un interval de 6 ani
(01.01.2009-31.05.2015). S-au studiat caracteristicele epidemiologice, clinice, de diagnostic imagistic, histologice, tehnicele de
corecţie chirurgicală, factorii de pronostic.
Rezultate: Procedeele chirurgicale au înregistrat: membrana duodenului – 15, atrezia duodenului – 12, anomalii de rotaţie şi
fixare a intestinului mediu – 93, pancreas inelar – 6, membrana intestinului subţire – 6, atrezia intestinului subţire – 22,
sindromul Ledd – 22, torsia intestinului subțire – 11, diverticul Meckel – 13, dedublarea intestinului – 4, ileus meconial – 8, disganglionoza intestinului subţire – 2. S-au efectuat: adezioliza cu refacerea anatomică a topografiei intestinale – 93, detorsia,
adezioliza – 27, duodenotomie, rezecţia membranei – 15, duodenoduodenoanastomoză latero-laterală – 9 şi tehnica Kimur – 5,
duodeno-jejunoanastomoză – 4, enterotomie, rezecţie de membrană – 6, rezecţie segmentară, enterostomă terminală – 15, sau
în două ţevi – 3 cu anastomoză la a II-a etapă, rezecţie segmentară, enteroenteroanastomoză termino-terminală – 2, laterolaterală
– 23, T-anastomoză – 3, enterostomie – 9.
Concluzii: Patologiile congenitale ale intestinului la nou-născut sunt stări clinice de urgenţă, necesită un diagnostic precoce și
tratament individual de la caz la caz, pentru a reduce complicațiile și mortalitatea. Entero-enteroanastomoza primară se aplică
în lipsa peritonitei, a modificărilor inflamatorii şi circulatorii ale intestinului.
Introduction: Congenital intestinal obstruction is the pathology found at newborn - 1:3000 with a lethality of 16.5-64%. The
diagnosis of associated abnormalities, the surgical treatment and postoperative conduct remain difficult.
Purpose: To improve the results of surgical treatment of newborns with congenital bowel pathology by choosing the optimal
method for the restoration of the intestinal tract continuity.
Material and methods: We analyzed 214 newborns for congenital bowel pathology within 6 years (01.01.2009-31.05.2015).
We studied the epidemiological characteristics, clinical, diagnostic radiology, histology, surgical correction techniques,
prognostic factors.
Results: Surgical procedures have been the following: membrane of duodenum – 15, duodenal atresia – 12, abnormal bowel
rotation and fixing average – 93, annular pancreas – 6, membrane of the small intestine – 6, bowel atresia – 22, syndrome Ledd
- 22, torsion of small bowel – 11, diverticulum Meckel – 13, duplication of the intestine – 4, meconium ileus – 8, disganglionozis
of small intestine – 2. Were performed: intestinal adhesions dissection with restoration of anatomical intestinal topography – 93,
detorsia, intestinal adhesions dissection – 27, duodenotomy, membrane resection – 15, duodenoduodenoanastomosis side-toside
– 9 and method Kimur – 5, duodeno-jejunoanastomosis – 4, enterotomy, membrane resection – 6, segmental resection,
terminal enterostoma – 15 or biluminal enterostomy – 3, with stage II – anastomosis, segmental resection,
enteroenteroanastomosis end-to-end – 2, side-to-side – 23, T-anastomosis – 3, enterostomy – 9.
Conclusions: Congenital bowel pathologies in the newborn are emergency medical conditions which require early diagnosis
and individual treatment of the case in order to reduce complications and mortality. Primary enteroenteroanastomosis is applied
in the absence of peritonitis, inflammatory and circulatory changes of the intestine.
