Introducere: Diverticulul esofagian (DE) reprezintă o patologie relativ rară a tractului gastro-intestinal. Tradiţional abordată prin
intermediul tehnicilor chirurgicale deschise, nosologia lasă loc de manevră şi chirurgiei minim-invazive (CMI). Prin acest studiu
prezentăm experienţa în tratamentul chirurgical minim invaziv al diverticulilor esofagieni. Subsidiar, prezentăm un reviu al
literaturii de specialitate referitor la tehnicile chirurgicale minim-invazive.
Material şi metode: Analizăm cazurile pacienţilor cu DE supuşi tratamentului CMI prin prisma simptomelor preoperatorii,
rezultatelor post-operatorii şi la distanţă.
Rezultate: Trei pacienţi (doi bărbaţi şi o femeie, cu vârsta de 58, 59 şi 65 ani, respectiv) au suportat intervenţii chirurgicale
minim-invazive în legătura cu DE intratoracic. Acuzele dominante preoperator au fost disfagia şi eructaţiile cu aer şi alimente.
Durata intervenţiei chirurgicale a fost de 195, 125 şi 120 minute, respectiv. Nu au fost înregistrate complicaţii intraoperatorii,
precum şi recurenţa la distanţă a diverticulilor sau a acuzelor preoperatorii.
Concluzii: Chirurgia patologiei diverticulare a esofagului suportă indicatori elevaţi de morbiditate şi mortalitate. Intervenţiile
chirurgicale minim invazive sunt posibile dar nu şi substituibile. Pacienţii necesită a fi evaluaţi minuţios şi supuşi unei selecţii.
Introduction: Esophageal diverticulum (ED) is a relatively rare pathology of the gastrointestinal tract. Traditionally addressed
through open surgical techniques, disease leaves also room for maneuver to minimally invasive surgery (MIS).By means of this
study we aim to present the experience of minimally invasive surgical treatment of esophageal diverticulum. Subsidiary, we
present the literature review on minimally invasive surgical techniques.
Material and methods: We analyze the cases of patients with ED undergoing MIS treatment, focusing on preoperative
symptoms, and postoperative and remote results.
Results: Three patients (two men and a woman, aged 58, 59 and 65 years, respectively) have undergone minimally invasive
surgery regarding intrathoracic ED. Dysphagia and air and food eructations were the dominant preoperative complaints.
Operating time was 195, 125 and 120 minutes, respectively. There were no intraoperative complications, as well as no longterm recurrence of the diverticulum or of the preoperative complaints.
Conclusions: Surgery of esophagus diverticular pathology supports elevated morbidity and mortality indicators. MIS
interventions are liable but not changeable. Patients need to be carefully evaluated and undergo a rigorous selection. Traditional
open surgery remains the preferred one, while minimally invasive surgery is an option for experienced staff in specialized
departments.
