Introducere: Multitudinea opțiunilor de tratament a defectelor mîinii existente în prezent oferă chirurgului multe posibilități de
refacere tegumentară. Dar rezultatul final este apreciat nu doar de acoperirea defectului, ci și de restabilirea funcțională a mîinii.
Traumatismul mîinii, fiind una dintre cele mai comune traume ale membrului superior, generează o serie de complicații de care
ulterior depinde funcția totală a membrului. Una din complicațiile enumerate la nivelul mîinii e prezentată prin defecte tisulare.
Scopul studiului curent este evaluarea pacienților cu complicații tisulare și actualizarea managementului concordat cu
metodele chirurgicale existente.
Material și metode: În perioada 2013-2014 în Clinică au fost tratați 2518 pacienți, la 452 pacienți fiind prezente defecte
tisulare. Defectele degetelor I, II și III au predominat, constituind 112, 126 și 116 cazuri, respectiv. Falanga distală a fost predominant afectată – 288 cazuri, falanga medie – 122 și proximală – 42. Arsenalul lambourilor utilizate a fost variat. Noi am
utilizat diferite tipuri de lambouri: avansare, tenar, digital insular, “cross-finger”, intermetacarpian, interosos posterior, antebraț,
radial și ulnar, perforant, inghinal și microchirurgical liber.
Rezultate: Arsenalul existent al lambourilor este suficient pentru soluționarea oricărui defect al mîinii. Problema discutată este
cînd sunt indicate lambourile vascularizate? Astfel, trebuie să luăm în considerație posibilitatea apariției complicațiilor, în special
a celor vasculare.
Concluzii: Principiile de bază ale tratamentului defectelor mîinii rămîn intacte. Arsenalul variat al lambourilor a influențat doar
varietatea metodelor propuse. Indicație absolută pentru lambouri sunt cazurile cînd în afara defectelor tisulare sunt leziuni
osoase, de nervi, vasculare și de tendoane. Concomitent, grefa de piele liberă nu este exclusă din uz, fiind utilizată cînd
lambourile nu sunt indicate.
Introduction: Multitude of currently existing treatment options for hand’s defect offers to surgeon many opportunities of tissues
restore. But final result is appreciated not only by defect’s coverage, but also by hand’s functional recovery. Hand’s trauma,
being one of most common upper limb’s trauma, generates a series of complications on which ultimately depends whole limb’s
function. One of complications encountered at hand’s level are tissues defects.
Purpose of current work is to evaluate patients with tissue complications and to actualize their treatment management
according to existing surgical methods.
Material and methods: Between 2013 and 2014 in our Clinic 2518 patients were treated, in 452 cases – tissues defects were
found. Defects of I, II and III finger were predominant, constituting 112, 126 and 116 cases. Distal phalanxes were more
frequently affected – 288 cases, middle phalanx –122 and proximal phalanx – 42 cases. The arsenal of used flaps was varied.
We used different types of flaps: advancement, thenar, island digital, cross-finger method, inter-metacarpal, interosseus
antebrachii posterior, radial and ulnar, perforator, inguinal and free microsurgical.
Results: Existent arsenal of flaps is sufficient for solving any hand’s defect. Discussed question is when are indicated
vascularized flaps? However, we have to take into consideration possible occurrences of complications, especially of those
vascular.
Conclusions: Basic principles in hand’s defects treatment remain unchanged. Variable flap’s arsenal influenced only on variety
of proposed methods. As absolute indications for flaps are situations when, beside soft tissue, are affected skeleton, nerves,
vessels and tendons. At the same time, free skin graft isn’t removed from use and it is applied in cases when flaps aren’t
indicated.
