Managementul trombozei flotante a venelor profunde: abord chirurgical vs. conservator

Abstract

Introducere: Tromboza venelor profunde (TVP) ale extremităţilor inferioare rămîne în mod constant o patologie frecvent diagnosticată. Tehnicile tromboreductive miniminvazive, precum tromboliza cateter-direcţionată şi trombectomia percutană se bucură de o popularitate tot mai mare în tratamentul TVP. Însă, în condiţiile unui acces limitat la tratamentul endovascular, managementul optim al TVP, mai ales a formei flotante, trezeşte controverse. Scopul lucrării: Compararea rezultatelor tratamentului chirurgical vs. conservator în TVP flotantă. Material și metode: Au fost comparate rezultatele clinice şi ale investigaţiilor ultrasonografice înregistrate la evaluarea a 2 loturi de bolnavi cu TVP flotantă: lotul I (trataţi chirurgical; n=56) vs. lotul II (trataţi conservator; n=23). Diagnosticul a fost confirmat în toate cazurile prin ultrasonografie Doppler-duplex. În lotul I în asociere cu tratamentul anticoagulant au fost practicate intervenţii de întrerupere extraluminală a venelor profunde, proximal de apexul flotant: plicaţia venoasă (asociată sau nu cu trombectomia apexului flotant) sau ligaturarea venoasă. În lotul II au fost prescrise preparate anticoagulante. Rezultate: Vîrsta bolnavilor a variat de la 19 ani pînă la 83 ani. În 19,64% cazuri din lotul I întreruperea extraluminală a fost anticipată de trombectomie parţială. La bolnavii operaţi în perioada postintervenţională precoce au fost documentate imagistic 5 cazuri de embolizare la nivelul barierei create artificial, însă nici un caz de trombembolism pulmonar simptomatic nou-dezvoltat. În lotul II au fost înregistrate 4 cazuri de trombembolism pulmonar simptomatic, inclusiv două cazuri fatale – toate dezvoltate pe parcursul spitalizării. Concluzii: În cazuri selecte de TVP flotantă tratamentul chirurgical deschis (întrerupere venoasă extraluminală) ar putea rămîne o alternativă eficientă de prevenire a trombembolismului pulmonar simptomatic. Totuşi, criteriile utilizării actuale a intervenţiilor respective rămîn a fi precizate.

Introduction: Deep vein thrombosis (DVT) of the lower extremities remains consistently one of frequently diagnosed pathology. Thromboreductive minimally invasive techniques such as catheter-directed thrombolysis and percutaneous thrombectomy have gained increasing popularity in the modern treatment of DVT. However, in conditions of limited access to endovascular treatment, optimal management of DVT, especially of free-floating form, awakens controversy. The aim of study: Comparing the results of surgical vs. conservative treatment for free-floating DVT. Material and methods: We compared clinical outcomes and ultrasound investigations data recorded during assessment of two groups of patients with free-floating DVT: group I (surgically treated; n=56) vs. group II (conservatively treated; n=23). The diagnosis was confirmed in all cases by Doppler-duplex ultrasound. In group I anticoagulation was associated with extra-luminal interruption of the deep vein proximal to free-floating part: venous plication (in some cases associated with thrombectomy of free-floating part) or venous ligation. In group II anticoagulants were prescribed. Results: Age of patients ranged from 19 years up to 83 years. In 19.64% of cases from group I extra-luminal deep vein interruption was anticipated by partial thrombectomy. In operated patients five cases of embolization at the level of the artificially created intraluminal barrier were documented by imaging conducted in early postoperative period, but no new cases of symptomatic pulmonary embolism occurred. In group II there were 4 cases of symptomatic pulmonary embolism, including two fatal cases – all developed during hospitalization. Conclusions: In particular cases of free-floating DVT extra-luminal venous interruption could remain an effective alternative to prevent symptomatic pulmonary embolism. However, criteria for actual using of respective interventions remain to be specified.