Introducere: În prezent pontajul coronarian pe o singură arteră reprezintă o raritate. Cardiologia intervenţională rezolvă marea
majoritate a cazurilor cu afectarea patului coronarian cu o singură limitare – afectarea ostială a arterei descendente anterioare
(ADA). Pentru pontajul coronarian pe cord bătând (CB): artera toracică internă stângă (ATIS) anastomozată cu ADA, este
cunoscut abordul toracic miniminvaziv. Acestui abord îi sunt valabile şi unele exigenţe deosebite: set de ustensile adaptate
special pentru minitoracotomie, echipă polidisciplinară bine formată şi, desigur, experienţa chirurgului operator. O problemă
actuală, pentru perioada postoperatorie, rămâne combaterea durerii postoperatorii.
Scopul lucrării a fost implementarea abordului mini-invaziv în operaţiile pe CB.
Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 5 ani, operaţi pe CB prin sternotomie inferioară au fost 13 pacienţi (5 femei, 8
bărbaţi), vîrsta medie – 59,3 ani. Toţi pacienţii au prezentat o afectare monovasculară severă pe ADA, segmentul I ostial.
Stabilizarea cordului și a arterei – efectuată cu ajutorul dispozitivului “Octopus 4”. Anastomoza ATIS-ADA – efectuată cu sutură
Prolene 8/0.
Rezultate: Perioada postoperatorie complicată cu hemoragie – 1 pacient, menajată conservativ. Durata medie a spitalizării a
constituit 4,5 zile. În perioada precoce şi de lunga durată accese anginoase nu s-au înregistrat.
Concluzii: Mini-sternotomia inferioară reprezintă un abord optim către ADA, cu expoziţie suficientă pentru prelevarea ATIS.
Sindromul algic postoperator este minim, reconvalescenţa fizică este rapidă, amplituda mişcărilor în membre superioare –
nelimitată.
Introduction: Nowadays, a single artery bypass surgery is a rarity. Interventional cardiology solves most cases of affected
coronary arteries, with a single limitation – ostial involvement of anterior descending coronary artery (ADCA). For beating-heart
coronary bypass (BHCB): left internal thoracic artery (LITA) anastomosis with anterior descending artery is well known minimally
invasive thoracic approach. But for this approach several special requirements should be met: set of tools specially adapted for
mini-thoracotomy, well trained multidisciplinary team and the experience of surgeon. A current problem is combating of the
postoperative pain.
Aim of the study was the implementation of minimally invasive access in BHCB.
Material and methods: During the last five years, 13 patients (5 women, 8 men) with mean age – 59.3 years were operated
with BHCB. All patients presented a severe single vessel injury of ADCA in I ostial segment. Stabilization of the heart and artery
was carried out with the device Octopus 4. The anastomosis between LITA-ADCA was performed with the Prolene 8/0 suture.
Results: The postoperative period was complicated with hemorrhage in 1 patient, treated conservatively. The mean duration of
hospitalization was 4.5 days. In early and long-term postoperative period relapses of heart angina were not registered.
Conclusion: Lower mini-sternotomy is an optimal approach to ADCA, with sufficient exposition for harvesting LITA.
Postoperative pain syndrome is minimal, physical recovering is fast, the amplitude of movements in upper limbs is unrestricted.
