Abstract:
Actualităţi. Sindromul metabolic (SM) reprezintă un concept contemporan pentru populaţia adultă atingând 20-30%, cu risc înalt către accidentele vasculare. Osteoartroza (OA) ocupă primul loc printre maladiile reumatice degenerative la vârstnici, fiind o boală multifactorială, dereglările metabolice ocupând un loc important în patogenia sa, prin afectări distructive ale cartilajului articular și sinovite recidivante. OA frecvent este asociată cu disfuncţiile metabolice, manifestări clinice, hipertensiune arterială, hiperuricemie și microalbuminurie. Studierea acestei interelaţii de trăsături polietiologice ale OA și SM este actuală, deoarece va permite elaborarea unor noi tactici de tratament. Scopul Aprecierea particularităţilor clinico-evolutive, manifestărilor clinice, datele renghenologice a relaţiei OA și SM la vârstnici. Materiale şi metode Cercetările s-au efectuat în baza unei anchete elaborate de către colectivul Laboratorului Știinţific de Gerontologie, asupra unui lot de 672 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 65- 93 ani, evaluaţi în secţia de Geriatrie al Spitalului Clinic al Ministerului Sănătăţii. Asocierea OA+SM a fost prezentă la 352 bolnavi, care ulterior au fost devizaţi în 3 categorii mari conform clasificării internaţionale Canadiene (1998). Examinările bolnavilor s-au axat în baza unui program care a inclus: anchetarea clinico-anamnestică, examinări obiective (indexul de masă corporală), imagistice ale articulaţiilor afectate și teste paraclinice (colesterol, trigliceride, ßlipoproteide, HDL-colesterol, LDL-colesterol, acidul uric, glucoza, proteina C reactivă). Semnele clinice ale bolilor au fost apreciate cantitativ: 0 – absenţă, 1 – prezenţă și calitativ. Nivelul indicilor și gradul de variabilitate au fost prezentate prin media aritmetică și deviaţia standard (pachetul de soft STATISTICA 7, SUA). Rezultate şi discuţii Asocierea OA+SM a fost prezentă la 352 bolnavi (27 la femei; 271 bărbaţi), care au prezentat: hipertensiune arterială, sindrom X metabolic, obezitate abdominală, dislipidemie, dereglarea toleranţei la glucoză și diabet zaharat tip 2. Afectări poliarticulare au fost predominante la articulaţiile genunchilor, cu stadiul Rö III – 75% și insuficienţă funcţională articulară de gradul II. Distrucţiile articulare, depistate la cercetările ronghenologice au fost corelate cu creșterea indexului de masă corporală, a dislipidemiei, glicemiei și a dereglărilor metabolice la pelicola ECG de tipul schimbărilor ischemice. Totodată s-a stabilit că caracterul sindromului algic articular pe fondalul SM era prezentă în permanenţă de intensitate variată, care în evoluţie implica și ariile mici articulare. Aceste date conduc la creșterea capacităţii de disfuncţie articulară, implicarea în procesul patogenetic degenerativ unui număr mai mare de ariculaţii, ceea ce favorizează negativ calitatea vieţii acestor pacienţi. Concluzii Asocierea osteoartrozei și a sindromului metabolic, se manifestă prin obezitate și dislipidemie, urmată de prezenţa hipertensunii arteriale, dereglării toleranţei la glucoză și diabetului zaharat de tipul 2, agravează manifestările clinice distructive articulare cu acutizări frecvente.
