dc.description.abstract |
Hipertensiunea arterială este cea mai răspândită afecţiune cardiovasculară și combaterea acesteia rămâne una dintre
problemele majore de Sănătate Publică. Lercanidipina este un
nou blocant al canalelor de calciu (BCC) dihidropiridinic de
generaţia a III-a, cu acţiune vasoselectivă și lipofilitate pronunţată, care îi conferă efectul antihipertensiv lent și treptat
instalat, cert și de lungă durată, fără a induce tahicardie reflexă
importantă cu repercusiuni negative asupra mortalităţii cardiovasculare semnalate la dihidropiridinele de scurtă durată. BCC
sunt preparate de elecţie în tratamentul hipertensiuni arteriale
la pacientul vârstnic, iar eficacitatea înaltă și tolerabilitatea
favorabilă ale noii generaţii de dihidropiridine, le plasează în
rândul celor mai sigure terapii antihipertensive acordate acestei
categorii de pacienţi.
Obiective: Studiul a ţintit aprecierea intensităţii și duratei
acţiunii de scădere a valorilor tensiuni arteriale (TA), ermenilor
de atingere a nivelelor-ţintă ale TA și identificarea modificărilor
frecvenţei contracţiilor cardiace (FCC) în monoterapia antihipertensivă cu lercanidipină la pacienţii vârstnici.
Material şi metode
A fost realizat un studiu comparativ care a inclus 21 de
pacienţi (11 bărbaţi și 10 femei, vârsta medie (66,7 ± 2,3 ani)
cu hipertensiune arterială esenţială de gradul I și II, cărora li
s-a indicat tratament antihipertensiv cu BCC dihidropiridinic.
Lercanidipina a fost indicată în monoterapie în doză de 10
mg/zi într-o priză, peste două săptămîni după întreruperea
tratamentului administrat anterior. Monitorizarea TA și FCC
a fost efectuată pe parcursul zilelor 1 și 2, după 2 și după 6
săptămâni de tratament.
Rezultate obţinute
Nivelurile de referinţă ale TA și FCC au fost
159,7±13,4/95,6±5,3 mmHg și 70,3±10,8 b/min. Iniţierea
efectului de reducere a TA sistolice (TAs) a fost observată la o
oră după administrare, iar o reducere semnificativă a TAs a fost
determinată după 2 ore în 1-a zi (–6,7±1,6 mmHg), în continuare după 4 ore de la administrare din a 2-a zi (–3,7±1,6 mmHg),
după 2 săptămâni (–3,5±1,5 mmHg) și după 6 săptămâni de
tratament (–2,2±1,3 mmHg), cu un grad mai mic de reducere
a TAs după atingerea valorilor-ţintă. În primele 2 săptămâni
de tratament TA diastolică (TAd) diminua semnificativ la 5 ore
după administrare (–3,7±1,2 mmHg), ulterior, până la 6 săptămâni valorile TAd atinse nu au mai scăzut. Durata eficacităţii
antihipertensive statistic semnificative asupra valorilor TAs și
TAd a fost de aproximativ 7 ore în prima zi și mai mult de 24
ore deja din a 2-a zi de tratament, păstrîndu-se astfel până la
sfârșitul studiului. S-a reușit atingerea și menţinerea valorilorţintă de TA (<140/90 mmHg) la 15 pacienţi (72%), inclusiv
în primele 24 de ore – la 2 persoane (10%), către 2 săptămâni
de tratament – la 10 (48%), la 6 saptamâni – la 3 pacienţi
(14%). Valorile-ţintă de TA nu au fost obţinute la 2 pacienţi
(10%). Valorile medii ale TA după 2 săptămîni au constituit
137,2±3,1/85,2±1,4 mmHg (–23,5±3,7/–10,4±1,7 mmHg versus iniţial, p<0,0001), iar după 6 săptămîni 130,1±1,9/81,9±0,9
mmHg (–30,8±3,3/–13,6±1,5 mmHg versus iniţial, p<0,0001).
O creștere tranzitorie de scurtă durată (1 oră) a FCC a
fost înregistrată la 4 ore după prima administrare (+6,2±0,4 b/
min), fără nici o altă modificare statistic semnificativă a FCC
pe durata studiului.
Concluzii
1. Lercanidipina utilizată în tratamentul hipertensiunii
arteriale esenţiale de gradul I și II la pacienţii vârstnici a prezentat eficacitate antihipertensivă din prima zi de administrare,
asigurînd o reducere sigură și stabilă a valorilor tensiunii arteriale până la nivelul-ţintă în 2 săptămâni; 2. Lercanidipina a
demonstrat inofensivitate certă în ce privește efectul activării
simpatice reflectorii, nefiind semnalate modificări importante
ale frecvenţei cardiace. |
en_US |