Diabetul zaharat tip 2 și funcționalitatea articulară la pacienții cu gonartroză

Abstract

Scopul studiului: Evaluarea funcționalității articulare la pacienții cu osteoartroză (OA ) și diabet zaharat tip 2 (DZ) prin instrumente clinice complexe. Metodologia cercetării: A fost realizat un studiu descriptiv care a inclus un lot de 256 de pacienţi cu OA genunchiului confirmată în baza criteriilor ACR, Altman R., 1991. Pacienţii au fost evaluaţi prin examinări generale (anchetarea, examenul clinic standard utilizat în reumatologie, examinarea articulațiilor dureroase și tumefiate) şi investigaţii speciale: radiografia articulației genunchiului, interpretată conform clasificării Kellgren-Lawrence (KL), nivelul durerii apreciat prin Scala Vizual Analogică (VAS) și Scorul Funcţionalităţii Genunchiului (KOOS). Rezultate: În cercetare a fost un incluși 256 de pacienți cu OA genunchiului, dintre care a fost separat un lot de 21 pacienți gonartroză și cu diabet zaharat tip 2 (lot1) și 231 cu OA (lot 2). Vârsta la momentul cercetării a fost în lot 1 de 63,7±7,1 și lot 2 -62,3±9,7 ani, cu o durată a bolii de 9,6±7,0 și 7,97±6,6 ani pentru loturile 1 și 2. Severitatea OA conform KL în lotul 1 a fost KLII- 38,1% și KLIII- 61,9%, iar în lotul 2 KLI-6,7%,KLII-54,5%, KLIII-34,5%, KLIV-4,3% (χ2= 0,06). Nivelul durerii a fost 6,8±1,7 pentru lotul 1 și de 6,5±2,1 pentru lotul 2 (p=0,2), apreciat ca moderat intens. Funcționalitatea articulară evaluată prin KOOS a fost mai joasă în lotul 1 (DZ+OA) comparativ cu lotul 2, statistic semnificativ pe domeniul Sport/recreere (p<0,05). Concluzii: La pacienții cu gonartroză asocierea diabetului zaharat presupune nivel mai înalt de durere, scăderea accentuată a funcției articulare și diminuarea calității vieții lor. De notat că diabetul zaharat tip 2 poate fi considerat factor predictiv în instalarea precoce a procesului de osteoartroză.

Diabetes mellitus and joint functionality in knee osteoarthritis The aim: Assessment of physical function in patients with knee osteoarthritis (OA) and diabetes mellitus (DM) by clinical tools. Methods: The study included 256 patients with knee OA fulfilling ACR criteria, Altman R., 1991. Patients were evaluated by clinical examination, radiography of the knee joint, the level of pain was assessed by VAS and we used data for the Knee Injury and Osteoarthritis Outcome Score (KOOS) to assess patient’s self-reported knee pain, function and quality of life. Results: There were 256 patients integrated in the study, including 21 patients with DM and OA (group 1), and 231 just with OA (group 2). Mean age and disease duration were for group 163.7 ± 7.1 and 9.6 ± 7.0 and for group 2 62.3 ± 9.7, 7.97 ± 6, 6 years, respectively. The KL severity of OA as in group 1 KLII-38.1% and KLIII-61.9%; in group 2: KLI-6, 7%, KLII-54, 5%, KLIII -34.5% KLIV-4, 3% (χ² = 0.06). The level of pain was 6.8 ± 1.7 for group 1 and 6.5 ± 2.1 for group 2 (p = 0.2) appreciated as moderately intense. Physical function assessed by the KOOS was lower in group 1 (DM + OA) compared with group 2, the statistically significant for Sport /recreation subscale (p <0.05). Conclusions: In patients with knee osteoarthritis in association with diabetes mellitus have higher levels of pain, lower joint function and quality of life versus patients without diabetes. Meantime diabetes mellitus can be considered as a predictive factor for early installation of arthritic process.