Ruptura splenică postcolonoscopie - rolul tratamentului nonoperator

Abstract

Introducere: Ruptura splenică după colonoscopie reprezintă o complicație rară dar potențial fatală. Primul caz a fost publicat în anul 1974 de către Wherry si Zehner. Incidența acestei complicații este de 0.00005-0.017 % cu o mortalitate de 7.4 %. În mod frecvent (64.4%) tratamentul optim este reprezentat de splenectomie.Metoda: Este relatat un caz de ruptură splenică postcolonoscopie la un barbat de 65 ani, care s-a prezentat la camera de gardă la 4 zile după efectuarea unei colonoscopii de screening, colonoscopie fără incidente. Pacientul a prezentat durere abdominală moderată debutată la 4 ore după colonoscopie; în evoluție durerea a devenit intensă, generalizată. A negat orice fel de traumatism abdominal. CT abdominopelvină cu substanța de contrast iv a evidențiat o ruptură splenică polară inferioară grad II, hematom subcapsular fisurat, hematom perisplenic și hemoperitoneu mic, fără semne de sangerare activă. Stabilitatea hemodinamica și gradul rupturii splenice a mandatat tratamentul nonoperator cu rezultate favorabile. Concluzii: Până în anul 2009 au fost publcate 67 de cazuri de rupturi splenice secundare colonoscopiei; este posibil ca aceasta să fie al 68-lea caz raportat. Diagnosticul este frecvent întarziat. Principalele mecanisme de producere sunt reprezentate de tractiunea excesivă asupra ligamentului spleno-colic sau sindromul aderențial supramezocolic prezent. Diagnosticul de ruptură splenică postcolonoscopie trebuie avut în vedere la orice pacient care, după o procedură de endoscopie digestivă inferioară prezintă dureri abdominale asociate cu scăderea valorilor hemoglobinei în absența hematocheziei. Echipa medicală (medicină de urgența, gastroenterologie, chirurgie) trebuie să aibă în vedere această complicație potențial fatală.

Background: Splenic injury is a rare and potentially fatal complication of colonoscopy. It was first reported in 1974 by Wherry and Zehner. The incidence of this complication is around 0.00005-0.017 with a mortality rate about 7.4 %. Frequently, the usual treatment is represented by splenectomy. Method: We report a case of splenic rupture following splenectomy. A 65-years-old Caucasian male was presented to the emergency department 4 days after an uncomplicated screening colonoscopy. He reported poorly abdominal pain that started 4 hours after the procedure; in evolution the pain had become more severe. He denied any abdominal trauma. Clinical abdominal examination revealed diffuse rebound tenderness; a rectal examination was normal. Computed tomography of the abdomen and pelvis with intravenous contrast media revealed a grade 2 splenic rupture (OIS-AAST) lower pole, a ruptured subcapsular hematoma, perisplenic hematoma and small haemoperitoneum without active bleeding. Because of hemodynamic stability and his grade 2 splenic rupture a nonoperative approach was elected with good outcome. Conclusion: Until 2009, 67 cases of splenic rupture following colonoscopy were published; it is possible our case to be the 68th. The diagnosis is frequently delayed. Excessive traction on the splenocolic attachment or on preexisting adhesions represent the essential mechanism of injury. The diagnosis of splenic rupture should be considered in any patient presenting abdominal pain after a colonoscopic procedure and declining hemoglobin levels in the absence of hematochezia. In many cases the surgical treatment is the modality of choice. The medical staff (primary care physicians, gastroenterologists, surgeons) need to be aware of this potentially life threatening complication.